Effata, Deschide-te!

Cum este să nu auzi? Să vrei să comunici cu cei din jurul tău şi să nu reuşeşti! În lume sunt 278 milioane de persoane care se confruntă cu deficienţe auditive, dintre care 59 milioane sunt complet surde.

„Am văzut o pereche tânără de soţi, a spus pr. Federico Lombardi la cea mai recentă emisiune «Octava Dies» a televiziunii vaticane. Vorbeau prin limbajul semnelor; el era surd, iar ea era urechea şi vocea lui în comunicarea cu ceilalţi. E nevoie de mult timp şi de multă răbdare pentru o astfel de comunicare. Cu siguranţă, nu este comunicarea grăbită şi superficială cu care suntem noi obişnuiţi. Este o comunicare ce vine din adânc şi trece prin extraordinarul legământ de iubire.“ „Effata: persoana surdă în viaţa Bisericii“, aceasta a fost tema celei de-a 24-a conferinţe internaţionale a Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Lucrătorilor Sanitari. Conferinţa a avut loc la Vatican în perioada 19-21 noiembrie şi a analizat căile prin care Biserica poate sluji persoanele afectate de surzenie. Este cunoscut faptul că pe pământ Domnul a deschis urechile surzilor şi a dezlegat limbile muţilor. El a fost aproape de suferinţa oamenilor. De aceea, titlul conferinţei a pornit de la o expresie biblică, pasajul evanghelic în care Iisus a vindecat un surdomut, spunându-i „Effata, Deschide-te“ (Marcu 7, 31-37). Scena, care se desfăşoară la Marea Galileii, este mişcătoare ca toate cele în care ochii lui Iisus se întâlnesc cu cei ai unui bolnav. Un om surd şi mut, luat deoparte din mulţimea din care face parte, dar de care este şi exclus. Apoi, acele gesturi concrete, directe - degetele în urechi, saliva care atinge limba - şi suspinul care este, împreună, rugăciune şi miracol: „Effata, Deschide-te!“. La evenimentul de la Vatican au participat aproape 500 de persoane provenind din 67 de ţări. Printre ei: preoţi, angajaţi în a face ca tainele sfinte şi cuvântul lui Dumnezeu să depăşească zidul tăcerii, persoane consacrate care şi-au dedicat viaţa pentru a face posibilă comunicarea cu persoanele care nu aud, lucrători sanitari, care sunt implicaţi în munca de prevenire şi depăşire a acestui handicap. Au fost prezente, de asemenea, 90 de persoane cu deficienţe auditive, care s-au adresat lui Dumnezeu în rugăciune şi în cântare prin mişcările mâinilor. În sesiunile de lucru s-a analizat surzenia din mai multe puncte de vedere: psihologic, medical, sociologic, familial şi pastoral. S-a discutat despre problema prevenirii şi tratamentului surzeniei, arătând principalele cauze şi chestiunile legate de posibile ajutoare, precum protezele acustice externe şi interne. Participanţii s-au oprit şi asupra dimensiunii religioase. Din punct de vedere pastoral, surzenia face ca persoana în cauză să nu poată participa deplin la viaţa Bisericii, împiedicând posibilitatea de a creşte în viaţa spirituală. Conferinţa a condus la o reflecţie asupra condiţiei celor cu deficienţe auditive, asupra preocupării celorlalţi şi asupra locului lor în viaţa Bisericii. Se estimează că există 1,3 milioane de catolici surzi: dintre aceştia, 13 sunt preoţi (opt în SUA, unul în Coreea de Sud, doi în Marea Britanie, unul în Congo şi unul în Brazilia). Există un singur seminar pentru formarea preoţilor care nu aud, în California. Există apoi multe institute călugăreşti care lucrează în acest sector, diaconi şi cateheţi care nu aud. Arhiepiscopul Zygmunt Zimowski, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Lucrătorilor Sanitari, a estimat că, în ţările dezvoltate, un copil din 1.000 este surd, problema fiind mai gravă în ţările sărace, unde trăiesc 80% dintre persoanele surde din lume. În aceste cazuri, surzenia este adesea consecinţa îngrijirii medicale insuficiente şi a lipsei medicamentelor. Conferinţa, a subliniat arhiepiscopul, a însemnat „o ocazie deosebită pentru a examina experienţele în diferite domenii şi a delinea elementele de succes şi căile utile pentru deplina integrare a tuturor celor afectaţi de hipoacuzie, termen tehnic pentru slăbirea acuităţii auzului. Benedict al XVI-lea s-a adresat participanţilor în ziua 20 noiembrie. Discursul a fost tradus şi prin limbajul semnelor. Papa a cerut să fie eliminate discriminările îndurate încă şi azi de cei care nu aud, a apărat munca asociaţiilor angajate în sector, adesea victime ale prejudecăţilor, şi a invitat la a promova iniţiative de solidaritate faţă de cei surzi. Dar, pe lângă surzenia fizică, există şi o surzenie spirituală. De aceea suveranul pontif a vorbit despre surditatea spiritului, „care ridică bariere din ce în ce mai înalte în calea vocii lui Dumnezeu şi a aproapelui, în special a strigătului de ajutor din partea celor ultimi şi suferinzi, şi închide omul într-un egoism profund şi distrugător“. De această surditate omenirea „trebuie să fie salvată“ de către Cristos, Care a venit să o însănătoşească. Fără îndoiala, vindecarea este grăbită de deschiderea urechii la cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl putem auzi în biserici, mai ales în zi de duminică.