Eruditul istoric al religiilor Jean Delumeau a trecut la cele veșnice
Marele istoric al religiilor Jean Delumeau a decedat luni, 13 ianuarie, în localitatea franceză Brest, la venerabila vârstă de 96 de ani. Născut în 18 iunie 1923 la Nantes, în sânul unei modeste familii catolice practicante, absolvent al Școlii Normale Superioare din Paris, profesor de istorie mai întâi la Liceul Chateaubriand din Rennes (1950-1954), iar mai apoi la Școala Politehnică, la Universitatea Rennes II și la Universitatea Paris I, Jean Delumeau a avut un parcurs academic aparte, între 1957 și 1962 susținând două teze de doctorat cu teme legate de istoria economică și socială a Romei dintre secolele XV-XIX, reorientându-și după anii ’60 cercetarea academică spre antropologie și istorie religioasă. Din 1975 devine pentru aproximativ 20 de ani titularul catedrei de „Istorie a mentalităților religioase în Occidentul modern” în cadrul Colegiului Franței, dovedindu-se de-a lungul îndelungatei sale vieți un erudit specialist al creștinismului apusean mai ales din timpul Renașterii și al epocii moderne. Membru în comitetul editorial a numeroase reviste academice și profesor invitat în multe universități de prestigiu din America de Nord, Europa și Asia, Jean Delumeau a fascinat generații de studenți prin pasionanta-i oratorie, prin riguroasa organizare a cursurilor și prin profunda sa cunoaștere a creștinismului apusean medieval. Printre lucrările sale fundamentale menționăm: Nașterea și afirmarea Reformei (PUF, 1965), Catolicismul între Luther și Voltaire (PUF, 1971), Trebuie oare să moară Creștinismul? (Hachette 1977; a obținut Marele Premiu Catolic pentru Literatură), Frica în Occident. Secolele XIV-XVIII (Fayard, 1978), Istoria trăită a poporului creștin (1980) și O istorie a Paradisului (1992-2000, trei volume).