Eveniment academic pe Colina Bucuriei

Academia Română şi Patriarhia Română au organizat miercuri, 24 ianuarie, sesiunea de comunicări științifice „Unirea Principatelor Române, temelie a Marii Uniri de la 1918”, cu prilejul împlinirii a 159 de ani de la acest eveniment istoric important. Au participat reprezentanți ai instituțiilor de stat, academicieni, ierarhi, preoți și personalități ale culturii românești. Sesiunea festivă a fost precedată de slujba de Te Deum, săvârșită în Catedrala Patriarhală, şi de ceremonia depunerii coroanelor de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Rugăciuni spre veșnică pomenire a făuritorilor Unirii Principatelor Române, cu aceste nobile gânduri a început la Patriarhia Română sărbătorirea acestui moment deosebit din istoria poporului român. La aceste rugăciuni de pomenire, din cadrul Sfintei Liturghii, s-au adăugat rugăciunile de mulțumire și recu­noștință, înălțate în cadrul slujbei de Te Deum, săvârșită la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. La slujbă au participat Preşedintele României, Klaus Werner Iohannis; Pre­ședintele Academiei Române, academicianul Cristian Hera, repre­zentanți ai instituțiilor de stat, IPS Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal, Preasfințiții Părinți Varlaam Ploieșteanul și Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali, respectiv Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, preoți consilieri patriarhali și eparhiali, preoți de la parohiile din Capitală și cre­dincioși.

La statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza au fost depuse coroane din partea instituțiilor reprezentantive ale statului, precum Pre­ședinția Română, Academia Română, Patriarhia Română.

Evenimentul dedicat sărbătoririi celor 159 de ani de la Unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859) a continuat în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei. Această locație are o semnificație deosebită, deoarece Adunarea electivă a Munteniei a ales domnitor al Ţării Româneşti pe Alexandru Ioan Cuza, într-o clădire a Bisericii Ortodoxe Române de pe Dealul Mitropoliei, pe locul căreia se află astăzi Palatul Patriarhiei.

Evenimentul academic, intitulat „Unirea Principatelor Române, temelie a Marii Uniri de la 1918”, a fost deschis de acad. Cristian Hera, președintele Academiei Române, care a precizat că unirea Moldovei cu Țara Românească a încheiat o primă etapă a visului secular al românilor. „Unitatea de limbă, tradiții și obiceiuri, credință și dragoste pentru Hristos și pentru glia străbună a reprezentat tăria poporului român încă de la formarea sa între Carpați, Dunăre și Mare. Semnificația acestei uniri a călăuzit permanent generațiile care au urmat. Importanța co­vârșitoare a Unirii Principatelor Române a reprezentat un pas hotărâtor pentru evoluția țării noastre legat pentru totdeauna de numele lui Alexandru Ioan Cuza. [...] Să transmitem urmașilor noștri o țară unită, demnă și respectată în care să domnească concordia, indiferent de deosebirile dintre noi, de orice natură ar fi, etnice, religioase, sociale sau politice. Să avem în permanență un singur gând: unirea face puterea!”, a spus președintele Academiei Române.

Două sesiuni de comunicări

Intelectualitatea progresistă, formată la înalte şcoli occidentale, a avut un rol decisiv în înfăptuirea Micii Uniri de la 1859, a afirmat Preşedintele României, Klaus Werner Iohannis. „Mesajul peste timp al actului Unirii Principatelor, ca şi al Marii Uniri, se regăseşte în spiritul, în energia și în determinarea socială de a ne urma destinul european. În aceste două momente fundamentale ale istoriei noastre moderne, românii au avut în frunte conducători destoinici. Când au existat oameni de stat responsabili, iar aspirațiile tuturor românilor s-au concretizat într-un proiect comun, atunci România a fost un stat puternic”, a spus Președintele Klaus Werner Iohannis.

Sesiunea inaugurală a mai cuprins două cuvântări, și anume cea rostită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, intitulată „Clădirea în care s-a decis Unirea” - cuvânt pe care îl redăm integral în pagina alăturată, respectiv „Meditație despre ziua de aur a veacului”, rostită de acad. Dan Berindei, președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române. Dubla alegere în Principatele Române a fost un act grandios pentru români și curajos la nivel european, bazat pe un obiectiv comun al unei întregi națiuni și datorat unei generații de oameni politici care nu au urmărit interese personale, a explicat acad. Dan Berindei. „Nu putem înțelege pe deplin, în pasivitatea patriotică a zilelor noastre, manifestată de societate, dimensiunile implicării națiunii noastre, susți­nerea atunci cu fervoare a cauzei Unirii, nici forța mobilizatoare pe care o putea avea «Hora Unirii», sau presa unionistă, chiar hăituită de cenzură. […] Pe harta Europei a apărut prin voință, inteligență și faptă un nou stat cuprinzător al unei națiuni care a manifestat atunci, prin conducătorii ei, capacitatea de a-și găsi și afirma locul în concertul statelor Europei”, a spus acad. Dan Berindei.

„Fără talpa țării nu se putea face nimic trainic”

În partea a doua a evenimentului a avut loc sesiunea de comunicări științifice. Au participat domnul acad. Victor Spinei, vice­președintele Academiei Române, care a vorbit despre Unirea Principatelor în context internațional, evidențiind evoluția istorică firească spre unire a Principatelor Române, spre deosebire de anumite demersuri politice forțate, precum a fost în cazul altor state europene. Totodată, a menționat statutul încă nefiresc al kurzilor, istroromânilor, meglenoromânilor, aromânilor din Peninsula Balcanică, care nu au un stat. „Nu ne putem reprima mâhnirea că în prezent ne evidențiem drept o lume lipsită de repere, fără coagularea consensului în probleme vitale, că se adâncește demobilizarea elitelor, că dispare respectul pentru profesionalism, pentru componentele intelectuale și capătă audiență sporită retorica neîncrederii și negativismul generalizat, că se abandonează propriile interese în favoarea celor străine, că în condițiile expansiunii tendin­țelor de globalizare sporește primejdia pierderii identității națio­nale pe fondul proliferării antagoniste cu tentă «bellum omnium contra omnes», lucruri care nu se întâlneau la generațiile care au făcut Marea Unire și Unirea din 1859”, a spus vicepreședintele Academiei Române.

Sesiunea a continuat cu prezentarea academicianului Ioan-Aurel Pop, care a reliefat impor­tanța Unirii de la 1859 pentru românii din Transilvania. „Ceea ce au făcut românii între 1859 și 1918 a intrat în mersul firesc al istoriei. După ce în 1859-1866 românii ardeleni, ca și ceilalți de sub stăpâniri străine, au văzut că au de acum propria lor țară spre care să tindă, mișcarea de unire a intrat în linie dreaptă. Din anii ‘80 ai secolului al XIX-lea, era tot mai clar și pentru cât mai mulți că soarele pentru toți românii la București răsare, cum scria pe frontispiciul «Tribunei» de la Sibiu. Până la împlinirea idealului, românii ardeleni au mai încercat calea peti­ționară prin Memorandum, calea luptei politice și parlamentare prin activismul politic. S-au dus la Viena și la Budapesta, ca deputați, încercând să-și apere cauza. Au continuat mod­a­litățile luptei culturale, mai ales prin ASTRA, care a coborât până la ultimele cătune. Preoții nu își încheiau slujba duminicală fără să le spună românilor că «soarele la București răsare». Speranța libertății din Imperiul Habsburgic s-a dovedit iluzorie și au pus pe primul plan credința în neamul nostru românesc, cum îi îndemnase Bărnuțiu. […] Oricât de mult ne-a prețuit Franța, fără Moș Ion Roată, adică fără talpa țării, nu se putea face nimic trainic”, a spus acad. Ioan-Aurel Pop.

Academicianul Victor Voicu, secretarul general al Academiei Române, a explicat rolul elitei românești în înfăptuirea Unirii Principatelor Române, dar și aportul acad. Eugen Simion în instituirea Zilei Culturii Națio­nale, respectiv al istoricului Stelian Neagoe pentru instituirea zilei de 24 ianuarie ca zi națională. Secretarul general al Academiei Române a prezentat și complexul context istoric, politic și diplomatic al Unirii Principatelor Române, care a încununat sacrificiile românilor de până atunci. „Acest eveniment al Unirii, pe care îl omagiem după 159 de ani, ne îndeamnă să evocăm cu respect făuritorii săi, să-i identificăm ca reper istoric și moral al neamului nostru. Din acel moment, s-a declan­șat într-o succesiune foarte scurtă, adică 60 de ani, o serie de evenimente cruciale pentru români. [...] În circa 60 de ani, poporul român și-a înscris prin uriașe sacrificii de sânge materiale și morale pagini de istorie nemuritoare”, a spus acad. Victor Voicu.
Ultima comunicare științifică a aparținut academicianului Eugen Simion, președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române, care a exemplificat rolul „mesianicilor noștri pozitivi”, și anume al acelora care au făcut Unirea din 1859 și au pus bazele României moderne. De asemenea, a punctat necesitatea creării unei elite, mai ales în plan politic, întrucât, a spus domnia sa, „elita nu are o justificare dacă nu se pune în slujba nației”.

Întâlnire de tradiţie

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit celor care au luat cuvântul și celor care au participat la această întrunire spirituală, patriotică și academică: „A devenit deja o tradiție ca în fiecare an, la 24 ianuarie, Academia Română și Patriarhia Română să organizeze comunicări științifice pentru a ne aminti de faptul că aici, pe locul acestui palat, a fost casa Mitropoliei în care s-a decis Unirea Principatelor Române”.

În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre urmările Legii secularizării averilor mănăstirești din 1863: „A fost vorba la început că vor fi trecute în proprietatea statului doar averile mănăstirilor închinate străinilor. Apoi au fost secularizate și averile mănăstirilor românești, adică o pătrime din teritoriul țării. Din aceste averi s-a făcut prima împroprietărire a țăranilor. Terenurile acestor mănăstiri au fost date în mare parte țăranilor români, ceea ce a fost un act de dreptate. Marea problemă a secularizării averilor mănăs­tirești este că s-a făcut cu pripeală, cu grabă, cu tăvălugul. Ca atare, la scurt timp, viețuitorii mănăstirilor care au fost deposedate au devenit muritori de foame. Și atunci tot Alexandru Ioan Cuza a început o serie de măsuri compensatorii. Atunci s-a hotărât că, dacă s-au luat Bisericii atâtea averi care erau și mijloace de întreținere a clerului și monahilor, trebuie să se ofere un sprijin financiar. Acesta nu este un salariu întreg, ci doar sprijin parțial, continuat în timpul Regelui Carol I printr-o nuanțare și intensificare. Noi, când primim un sprijin financiar de la stat, nu primim cadou, ci o compensație parțială pentru averile toate. Dacă le-am primi pe toate înapoi - ceea ce nu este realist să se întâmple -, nu am avea nevoie de sprijinul statului”. Patriarhul României a arătat că, după secularizarea averilor mănăsti­rești, numeroase biserici, nemaifiind îngrijite, s-au deteriorat și au fost distruse valori de monument istoric și cultural deosebit. În anul 1850, numai în București erau 64 de mănăstiri, iar multe instituții centrale ale statului român au sedii ridicate pe vetrele unor biserici sau așezăminte monahale: Președinția României, Palatul Regal, Ateneul Român, Cercul Militar Național, Palatul CEC. „Ne bucurăm că am putut ajuta statul român modern, pentru că s-a luat de la străini și s-a dat românilor, dar avem conștiința că în toate realizările poporului român, Biserica a fost prezentă”, a încheiat Preafericirea Sa.

„Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire”, în două volume

La finalul sesiunii de comunicări științifice, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop- vicar patriarhal, a prezentat lu­cra­rea „Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire”, apărută recent în două volume la Editura BASILICA a Patriarhiei Române. La sărbătoarea Unirii Principa­telor, Biserica Ortodoxă Română omagiază pe făuritorii Marii Uniri în lumina Centenarului prin 40 de studii semnate de ierarhi, preoți, profesori de teologie, membri ai laicatului ortodox, istorici și cercetători. „Generația de aur a anului 1918 și-a coagu­lat eforturile tocmai în jurul ie­rar­hilor și al reședințelor epar­hiale unde au avut loc cele mai multe întruniri ale comitetelor naționale, mai târziu ale Consi­liului Național Român Central, ale unor adunări naționale, întâl­niri cu un rol extraordinar de important”, a spus Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul. În continuare, Preasfinția Sa a vor­bit despre rolul publicisticii reli­gioase pentru întărirea senti­men­tului național în preajma anului 1918: „Anumite studii analizează contribuția majoră pe care a avut-o presa bisericească, mai ales în Banat sau în Transil­vania, în însuflețirea maselor populare pentru aderarea la această idee veche a unirii tuturor românilor într-un singur stat unitar”. De asemenea, Epis­copul-vicar patriarhal a prezentat cele două fotografii care ilus­trea­ză copertele volumelor apărute în condiții grafice de excepție: momentul citirii Rezoluției de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 în prezența Episcopului Miron Cristea al Caransebeșului (una dintre puținele fotografii ale vremii), respectiv imaginea unui preot confesor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial vorbind corpului ofițeresc. (Alexandru Briciu)