Pastorația pelerinilor care caută vindecarea la Sfântul Nectarie

În contextul contemporan, marcat de o accentuată căutare spirituală și de multiple provocări în planul sănătății sufletești și trupești, fenomenul pelerinajului la moaștele și locurile sfinte asociate cu Sfântul Nectarie de la Eghina sau cu alți sfinți tămăduitori reprezintă o realitate pastoral-bisericească ce merită o atenție deosebită din partea teologiei academice. Acest articol își propune să exploreze dimensiunile profunde ale pastorației pelerinilor care caută vindecarea prin mijlocirea marelui taumaturg al secolului al XX-lea.

Sfântul Nectarie (1846-1920) se remarcă în galeria sfinților contemporani prin complexitatea personalității sale și prin impactul extraordinar pe care l-a avut și continuă să îl aibă asupra credincioșilor.

Sfântul Nectarie - repere hagiografice esențiale

Parcursul său biografic ilustrează împletirea armonioasă între erudiție și sfințenie, între slujirea instituțională și harisma vindecărilor.

Născut în Silivria, Tracia, din Imperiul Otoman, la 1 octombrie 1846¹, într-o familie modestă, tânărul Anastasie Kefalas a manifestat de timpuriu o înclinație deosebită spre viața spirituală și studiu. Perioada constantinopolitană a formării sale este marcată de greutăți materiale severe, pe care le depășește printr-o credință vie și o putere de muncă remarcabilă: „Părinții săi erau atât de săraci încât nu-i puteau cumpăra nici măcar un caiet pentru școală, așa că Anastasie învăța totul pe de rost”². Experiența sărăciei din tinerețe va marca permanent sensibilitatea sa pastorală și va fundamenta ulterior atenția specială acordată celor suferinzi.

Intrarea în viața monahală la Nea Moni în Chios, sub numele Lazăr, apoi Nectarie, marchează începutul unei ascensiuni spirituale și ecleziastice remarcabile. „Acest nume nou avea să fie profetic, deoarece nectarul vieții va curge prin sufletul său și din el se va revărsa mângâiere plină de har pentru toți cei ce caută harul lui Dumnezeu”³. Ajunge, prin meritele sale intelectuale și duhovnicești, secretar al Patriarhiei Alexandriei cu titlul de Mitropolit de Pentapole. Acest moment de apogeu aparent este urmat însă de o cădere brutală: calomniat de unele persoane din anturajul patriarhului, este obligat să se retragă la administrația Patriarhiei Alexandriei și să plece la Atena, în Grecia.

Perioada ateniană, care urmează acestei încercări, revelează măsura reală a smereniei sale. În loc să se revolte sau să caute reabilitarea, Sfântul Nectarie se dedică educației teologice, ca director al Seminarului Rizarios⁴, și își intensifică viața duhovnicească. Întemeierea mănăstirii din Eghina reprezintă punctul culminant al activității sale pastorale, un loc unde îmbină în mod fericit dimensiunea contemplativă cu cea pastoral-misionară.

Dezvoltarea cultului la Mănăstirea Radu Vodă

Aducerea unui fragment din moaștele Sfântului Nectarie la Mănăstirea Radu Vodă reprezintă un moment providențial în istoria acestui așezământ bucureștean. Primirea acestuia în anul 2002 a transformat radical viața liturgică și pastorală a mănăstirii, care a devenit rapid unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj din București.

Primele mărturii de minuni au început să fie consemnate aproape imediat după așezarea moaștelor în biserică. Volumul Noi minuni ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina - mărturii de la Mănăstirea Radu Vodă⁵, dar și arhiva de mărturii video constituie un corpus impresionant de dovezi ale lucrării vindecătoare a sfântului. Vindecarea dăruită celor aflați în suferință, alinarea celor în nevoie, speranța și bucuria închinătorilor sunt realități încărcate de trăiri adânci. Caracteristic pentru aceste mărturii este certificarea lor medicală, multe dintre vindecări fiind documentate prin investigații clinice anterioare și ulterioare momentului vindecării.

Tipologia minunilor atribuite Sfântului Nectarie

Analiza mărturiilor colectate la Mănăstirea Radu Vodă relevă câteva categorii distincte de intervenții miraculoase:

a) Vindecări fizice

Predomină vindecările de cancer, continuând astfel o specializare taumaturgică manifestată încă din perioada vieții sfântului. Sunt documentate și numeroase cazuri de vindecare a unor afecțiuni neurologice, endocrine și auto­imune. Un element recurent în mărturii este rapiditatea cu care se produce vindecarea după rugăciunea la moaște și ungerea cu ulei sfințit.

b) Vindecări sufletești

O categorie distinctă o constituie vindecările de natură psihică și spirituală. Sunt consemnate cazuri de vindecare a depresiei, a dependențelor și a unor tulburări anxioase. Specific acestor situații este că vindecarea fizică este însoțită de o transformare spirituală profundă, cei în cauză devenind apoi membri activi ai comunității bisericești.

c) Alte intervenții miraculoase

Nu pot fi ignorate nici intervențiile care depășesc sfera medicală: rezolvări neașteptate ale unor situații critice, îndrumări prin apariții, împăcări familiale sau profesionale. Aceste cazuri demonstrează că lucrarea sfântului nu se limitează la aspectul vindecător medical, ci se extinde asupra întregului spectru al nevoilor umane.

O caracteristică distinctivă a minunilor săvârșite prin mijlocirea Sfântului Nectarie este contextul lor pastoral: vindecarea fizică este invariabil însoțită de o transformare spirituală, de o apropiere de Biserică și de o schimbare a modului de viață. Această dimensiune pastorală a lucrării sale vindecătoare justifică pe deplin necesitatea unui cadru pastoral adecvat pentru însoțirea pelerinilor care îi caută ajutorul.

Abordări pastorale distinctive în însoțirea duhovnicească a pelerinilor care cer ajutorul taumaturgic al Sfântului Nectarie

Dezvoltarea cultului Sfântului Nectarie la Mănăstirea Radu Vodă se înscrie astfel într-o dinamică mai largă a receptării sale în Ortodoxia contemporană ca model de sfințenie accesibil și relevant pentru omul modern. Experiența pastorală acumulată aici în cei peste 20 de ani de la aducerea moaștelor oferă un material prețios pentru înțelegerea modului în care trebuie gestionat pastoral fenomenul pelerinajului taumaturgic în contextul actual. Această lucrare vindecătoare nu reprezintă un fenomen izolat în istoria Bisericii, ci se înscrie organic în tradiția taumaturgică ortodoxă, ca o continuare a lucrării vindecătoare a lui Hristos în contemporaneitate.

Fenomenul pelerinajului la Sfântul Nectarie trebuie înțeles în contextul mai larg al tradiției taumaturgice ortodoxe. Încă din primele secole creștine, Biserica a avut în sânul său sfinți vindecători, începând cu Sfânta Tecla, cele trei familii de sfinți cu numele de Cosma și Damian, Sfântul Pantelimon ș.a. și continuând cu o pleiadă întreagă de taumaturgi în fiecare epocă istorică. Această succesiune neîntreruptă de sfinți vindecători demonstrează prezența vie și lucrătoare a harului în Biserică, precum și grija permanentă a lui Dumnezeu pentru suferințele trupești și sufletești ale oamenilor.

Sfântul Nectarie se înscrie în această tradiție cu particularități care îl fac deosebit de apropiat omului contemporan. Propriile sale suferințe și încercări, culminând cu cancerul care i-a marcat ultimii ani de viață, îl fac un model de răbdare și nădejde pentru bolnavii de astăzi. Faptul că a activat într-un context academic, ca director al Școlii Teologice Rizarios, demonstrează posibilitatea îmbinării armonioase între înalta cultură teologică și sfințenia vieții, între rațiune și credință, între știință și minune.

Experiența pastorală ne arată că întâlnirea pelerinului cu realitatea harică manifestată prin Sfântul Nectarie necesită o pregătire duhovnicească temeinică. Nu putem reduce pelerinajul la dimensiunea sa exterioară, de simplă deplasare geografică. El reprezintă, în esența sa, o călătorie spirituală transformatoare. În acest context, rolul preotului duhovnic capătă o importanță deosebită. Acesta are menirea să pregătească sufletul pelerinului pentru întâlnirea cu harul dumnezeiesc, cultivând o înțelegere profundă a mijlocirii sfinților și o atitudine de smerită nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. (va urma)

Note

¹ Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfântul Nectarie din Eghina, făcătorul de minuni. Viața și opera (1846-1920), trad. de Zenaida Anamaria Luca, București, Sophia, 2007, p. 13.

² Anghel Boncev, Sfântul inimii mele: Sfântul Nectarie din Eghina, trad. de Valentin Petre Lică, Sofia, Editura Sfântul Nectarie, 2024, p. 11.

³ Anghel Boncev, Sfântul inimii mele, p. 22.

⁴ Pentru detalii despre această perioadă, cf. Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfântul Nectarie din Eghina, pp. 48-51.

⁵ Arhim. dr. Nectarie Șofelea (coord.), Noi minuni ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina - mărturii de la Mănăstirea Radu Vodă, București, Ed. Cuvântul Vieții, 2022.