Facă-se voia Ta!

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 252

„Facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. (Matei 6, 10). Ai văzut ce urmare minunată! Ne poruncise să dorim bunătățile viitoare şi să ne grăbim pentru plecarea noastră dincolo; dar atâta vreme cât nu se întâmplă asta şi locuim aici, ne porunceşte să ne dăm toată silința ca să viețuim ca îngerii din cer. Hristos ne-a spus: Trebuie să doriți cerurile şi cele din ceruri!; dar a poruncit ca, înainte de a ajunge în cer, să prefacem pământul în cer; să trăim pe pământ ca şi cum am trăi în cer; să ne grăbim să facem aşa totul. Şi pentru acestea să-L rugăm pe Stăpânul nostru. Nimic nu ne împiedică să ajungem la viața de­săvârşită a puterilor celor de sus, chiar dacă locuim pe pământ; că e cu putință ca acela care trăieşte aici să facă totul ca şi cum ar şi fi acolo. Cererea aceasta vrea să spună: După cum acolo sus în cer toate se petrec fără de nici o piedică, iar îngerii nu împlinesc numai unele porunci, iar pe altele le calcă, ci pe toate le fac şi cu toții se supun - că sunt puternici în virtute, spune psalmistul, făcând cuvântul Lui (Psalmi 102, 21) -, tot aşa învredniceşte-ne şi pe noi oamenii să nu facem pe jumătate voința Ta, ci să o împlinim în întregime, aşa cum Tu voieşti! Ai văzut că ne-a învățat să fim modeşti, arătân­du-ne că virtutea nu se datorează numai râvnei noastre, ci şi harului de sus? Şi iarăşi, ne-a poruncit ca fiecare din noi, când ne rugăm, să ne rugăm şi pentru binele întregii lumi. Că Domnul n-a spus: Facă-se voia Ta în mine sau în noi, ci: Facă-se voia Ta pretutindeni pe pământ, ca să dispară înşelăciunea, să se sădească adevărul, să se stârpească orice păcat, să se întoarcă din nou virtutea, să nu mai fie nici o deosebire între pământ şi cer. Dacă s-ar face asta, spune Domnul, nu s-ar mai deosebi cele de jos de cele de sus, pentru că pământul ne-ar arăta alți îngeri.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, Cuvântul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, pp. 432-433

„ (...) cel chinuit de niscai dureri ale sufletului se roagă: Facă-se voia Ta. Căci voia lui Dumnezeu e mântuirea oamenilor. Dar ca să stăruim în aceasta, zicând lui Dumnezeu: Facă-se voia Ta şi întru mine, trebuie numaidecât să învinovățim acea viață care e în afara voii dumnezeieşti. Şi aceasta să o facem prin mărturisire desluşită zicând: Deoarece voia potrivnică a lucrat în chip rău în mine, în viața mea de până acum şi m-am făcut slujitor al vicleanului tiran, împlinind, ca un călău, până la capăt voia vrăjmaşului împotriva mea însumi, Te rog, fie-Ți milă de pieirea mea şi fă să se împlinească voia Ta întru mine. Căci precum atunci când se aduce lumină în peşterile întunecate întunericul dispare, aşa făcându-se voia Ta întru mine toată mişcarea rea şi necuvenită a voii mele se scufundă în neființă.”