Familiile expatriate fac pariul integrării în străinătate

Guillemette de la Borie precizează în articolul semnat în cotidianul "La Croix", pe 14 aprilie, că mai mult de două milioane de francezi pleacă pentru un timp limitat în străinătate, ca să lucreze. O experienţă făcută adesea în familie şi care prezintă atuuri şi capcane pentru fiecare din membrii ei.

Există mai mult de două milioane şi sunt din ce în ce mai numeroşi, din cauza mondializării, cei pe care îi numim "expatriaţi" francezi, pentru că locuiesc în străinătate, sub diverse statute, pentru o perioadă limitată. Motivele plecării sunt diferite şi combinate: gustul aventurii, dorinţa de a trăi altfel, oportunitatea sau obligaţiile profesionale, atracţia financiară, chiar fuga de dificultăţile Hexagonului. Alegerea este uneori o experienţă printre altele, urmare a circumstanţelor, uneori un mod de viaţă, în funcţie de ţara de reşedinţă: "Copiii mei înţeleg cu greu că suntem "săraci" - păstrând toate proporţiile - în ţările occidentale şi "bogaţi" în Africa, de exemplu!", explică unul dintre expatriaţi. "În străinătate, frecventăm persoane de vârste şi din medii foarte diferite de ale noastre" În acest fel se creează în lume comunităţi franceze, care funcţionează asemănător, în ciuda diversităţii latitudinilor: "Nu ne simţim niciodată la fel de francezi ca în străinătate! Suntem foarte solidari, ne facem prieteni foarte repede", constată o altă franţuzoaică. "În străinătate, frecventăm persoane de vârste şi din medii foarte diferite de ale noastre", remarcă o alta. "Sunt mici societăţi destul de închise, foarte ierarhizate, în funcţie de situaţie; suntem obligaţi se ne vizităm, pentru că nu putem să renunţăm la reţeaua socială", adaugă o a treia. De cele mai multe ori, bărbaţii sunt cei care semnează contractul de muncă, iar femeile îi urmează. Pentru un bărbat totul este clar: "Îmi place să plec, să mă angajez la un serviciu unde sunt aşteptat; mă interesează să văd lucruri noi, să schimb metodele profesionale", explică un inginer. "În Franţa, este un angajat printre alţii, care ia metroul pentru a merge la serviciu într-un turn; în străinătate, fiind reprezentantul sediului central pe teren, este privit ca un rege al petrolului!", se amuză soţia sa. Pe de altă parte, nici eşecul nu apare rar, fiecare ar putea da exemple. Suzanne, o franţuzoaică expatriată, enumeră aceste dificultăţi reale: "Femeile, astăzi, au adesea acelaşi nivel de competenţe ca şi partenerii lor şi acceptă cu greu sacrificiul propriei cariere, absenţa pensiei şi a statutului social, pentru a face o muncă de gestiune a familiei, care nu este recunoscută. Trebuie ca de fiecare dată când se mută să reconstituie coconul familial, să organizeze viaţa materială, apoi e nevoie să stăpânească limba şi eventual să caute un loc de muncă. Nu este foarte motivant!" Elevii care absentează, înscrişi pe liste la nivel naţional Continuăm cu un articol publicat în săptămânalul francez "La Vie", pe 27 aprilie, semnat de Audrey Steeves, care abordează subiectul elevilor care absentează din ce în ce mai mult de la şcoală. În acest sens, se precizează că Ministerul Educaţiei Naţionale a creat un nou subiect de polemică, introducând o listă în format electronic prin care se pot repera şi monitoriza elevii care lipsesc. În fiecare an, 140 000 de elevi părăsesc sistemul şcolar fără a avea o calificare sau o diplomă. Este o miză educativă şi socială majoră, pe care Nicolas Sarkozy afirmă că doreşte să o trateze cu prioritate. Între timp, principala măsură de luptă împotriva absenteismului şcolar care trebuie să fie experimentată începând cu luna mai provoacă deja polemici. Este vorba mai exact de un fişier electronic în care profesorii vor înscrie numele elevilor care absentează, parcursul lor şcolar şi presupusele motive ale absenţelor lor. Această semnalare va face mai apoi obiectul unei monitorizări pe care o va face un personal specializat al Ministerului Educaţiei Naţionale: consilieri de educaţie, consilieri de orientare, psihologi etc. "Scopul este depistarea şi sprijinirea cât mai rapidă a potenţialilor elevi cu această problemă şi crearea de posibilităţi de reintegrare profesională pentru cei care au părăsit deja şcoala", a explicat Luc Chatel. "Am facilitat şi am accelerat identificarea acestor elevi" Acest anunţ determină deja o poziţie fermă a sindicatelor de profesori. Frédérique Rolet, purtător de cuvânt al SNES, principalul sindicat al profesorilor din colegii şi licee, îşi afişează scepticismul: "Un instrument tehnic nu poate rezolva el singur această problemă, este nevoie de mult personal în spate, aceasta în condiţiile în care există din ce în ce mai puţini consilieri de orientare". Pe teren, concluzia este puţin diferită. Precursor în acest domeniu, Academia din Nantes testează de doi ani programul Jasmin, al cărui principiu se aseamănă cu cel al programului propus pentru monitorizarea elevilor care absentează. Coordonatorul academic al misiunii generale de reintegrare, Nicolas Madiot, estimează că acest sistem a permis o gestionare mai eficientă a acestor elevi: "Am facilitat şi am accelerat identificarea acestor elevi şi datorită acestui lucru am reuşit să personalizăm ofertele de formare". Astfel, în comparaţie cu anii precedenţi, numărul elevilor care au beneficiat de soluţii de formare a crescut cu 30% şi al celor care s-au întors pe parcurs la şcoală, cu 10%. Aceasta a antrenat în special o mobilizare a echipelor educative. Preşedintele Franţei doreşte suspendarea alocaţiilor familiale "în caz de absenţă nejustificată a elevului" Cu toate acestea, un număr de profesori şi de apărători ai drepturilor omului îşi exprimă o nelinişte care persistă: accesul la datele colectate şi eventuala lor utilizare de către terţe persoane. O temere amplificată de declaraţiile lui Nicolas Sarkozy de acum două săptămâni. Preşedintele şi-a reafirmat dorinţa de a suspenda alocaţiile familiale "în caz de absenţă nejustificată a elevului". În condiţiile în care un elev care lipseşte este caracterizat în primul rând prin absenţe nejustificate, ar putea Educaţia Naţională să facă legătura cu casele de alocaţii familiale sau cu justiţia? Însărcinată să verifice dacă sistemul afectează viaţa privată, Comisia Naţională de Informatică şi Libertăţi (CNIL) respinsese într-o primă fază proiectul ministerului. Un spaţiu care autoriza comentariile libere putea într-adevăr oferi posibilitatea ca anumite informaţii asupra contextului social sau familial al elevului să fie dezvăluite. Până la urmă, ministerul a revizuit proiectul, asigurând că acest tip de informaţii nu vor fi menţionate şi că fişierele vor fi şterse după doi ani. Tot acesta s-a angajat ca datele să nu fie transmise unor alte administraţii. (Traducerea şi adaptarea: Georgiana BÂRA)