Fărâme de poezie și pateric

Părintele Ignatie Grecu, trecut ieromonah pe coperta cărților, deși a pri­mit rangul de protosinghel, publică două cărți care privesc viața liturgică şi tipicul acribios către cei profund cunoscători.

Ceea ce ne descoperă universul liturgic, când citim cu atenție ani la rând în Minei, Octoih, Triod ori Penticostar, este un adevărat tezaur pe care nu-l mai pot percepe oamenii grăbiți ai acestui veac, din care fac parte și eu...

Într-o vreme când timpul se pre­țuia altfel, nefiind asaltat de mrejele tot mai insistente ale resurselor mediatice, în care sunt prinși și oameni dintre cei mai înțelepți și cercetători, totul era ritmat de boabele de metanii, de participarea la slujbă, în contem­plație și liniște.

Eu însumi îmi amintesc despre un bătrân special, care nu a primit hirotonia în treptele rânduite, rămânând până la capăt monah, şi a viețuit în mănăstire mai mult de jumătate de veac. Nu știu să fi lipsit vreodată de la slujbă.

Deși nu avea pregătire teologică sau de altă factură, știa cu precizie rânduiala slujbelor și sesiza cu multă ușurință greșelile pe care mai tinerii novici, sau chiar cei cu o anumită experiență, le făceau când citeau sau cântau la strană. Uneori, chiar atunci când în biserică erau puțini oameni, fiind doar obștea monahală de față, intervenea direct pentru a corecta eroarea făcută, cred că de cele mai multe ori fără știință. Există și astfel de oameni!

Părintele Ignatie Grecu, pe lângă darul primit de la Dumnezeu de a versifica şi a căuta sensuri profunde unor idei și momente sau de a marca impor­tanța anotimpurilor, oamenilor și întregii creații, este și un bun liturgist. Nu s-a remarcat ca un mare cântăreț, nici omiletician, în schimb manifestă, după cum ne arată, o grijă deosebită față de rânduielile liturgice.

Citind într-o vreme la strană și fiind prezent, pe cât a putut, la slujbele bisericești, dorind să păstreze tradiția cernicană atât de cunoscută în vremea marilor stareți Sfântul Calinic de la Cernica, Sfântul Cuvios Gheorghe, arhimandritul Timotei şi alții, părintele Ignatie Grecu se străduie să ducă mai departe această tradiție.

Într-o predoslovie ne spune că, deși se consideră păcătos și neîndemânatec, s-a apucat să alcătuiască stihuri la unii sfinți de peste an, prăznuiți de Biserica noastră dreptmăritoare.

Mineiele care sunt folosite la strană în cele 12 luni ale anului bisericesc amintesc în fiecare zi unul sau mai mulți sfinți. Sinaxarul prezintă viața unora dintre ei fie pe larg, fie doar prin simpla pomenire.

Având ca model Mineiele vechi, care cuprindeau stihuri pentru sfinții prăznuiți, părintele a dorit să le refacă, pentru ca această tra­di­ție să nu se piardă. Mărturisește că nu în puține ceasuri sau zile a scris aceste stihuri, ostenind şi adăugând alături câte o povestire din faptele mari ale sfinților, cum sunt întâlnite ele în Proloage. Părintele Ignatie continuă lucrarea misionară a unor părinți care s-au ostenit mult la Cernica. Dacă el a alcătuit stihuri pentru unii sfinți de peste an, e bine să nu uităm că, ani la rând, cunoscutul și minunatul părinte Benedict Ghiuș a ostenit la rescrierea Proloagelor după ediția de la Mănăstirea Neamț și după alte surse.

Părintele Benedict s-a ostenit mult să actualizeze textul, să refacă fraza acolo unde s-a putut (a reușit parțial), iar ulterior această lucrare a fost reluată.

Meritul părintelui Benedict este incontestabil și se adaugă la ostenelile monahilor cărturari din Mănăstirea Cernica. Stihurile pe care părintele Ignatie Grecu ni le propune sunt, înainte de toate, o stăruitoare rugăciune a autorului către Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Lui.

Am căutat la câțiva dintre sfinții cunoscuți ai Bisericii noastre aceste stihuri. Am întâlnit la Sfânta Parascheva următorul stih: „Veniți toți credincioșii să o cinstim cu cântare/ Pe Paraschiva cea mult lăudată și folositoare”. La pomenirea Sfântului Dimitrie din Basarabi: „Laudă să aducem lui Dumnezeu neîncetat/ Căci ne-a dat ocrotitor pe Dimitrie cel minunat./ Bucu­reș­tiul te are pe tine, Sfinte Dimitrie, comoară de har și avere,/ Iar cei mult întristați grabnică și prea dulce mângâiere”. În luna noiembrie, în ziua a noua, la pomenirea Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina: „Mai presus decât mirosul țarinei în pârg, după cuvânt,/ Este buna mireasmă a moaștelor tale, Nectarie, pe toți bucurând./ Picură în sufletele noastre pe care vrăjma­șul cu-nverșunare le-mpilă/ Nectarul harului tău, pace de la Dumnezeu și mare milă./ Astăzi Biserica și ostrovul Eghinei se bucură cu bucurie mare,/ Având bogăție de tămăduiri bine-nmiresmatele tale moaște, Nectarie!”. La pomenirea Sfântului Calinic de la Cernica, 11 aprilie: „Pomii dau lin și dulce în floare,/ La Cernica este mare sărbătoare,/ Dumnezeu cu dragoste din ceruri privește/ Cum Sfântul Calinic de noi se proslăvește”.

După acest model, părintele ne îmbogă­țeș­te cu filocalicele stihuri și cugetări, la care s-au adăugat şi cuvinte de învățătură. Am putea numi această lucrare antologie cu fărâme de poezie și pateric, aduse în actualitate.

Frânturi de rugăciune și poezie sacră se înalță către Dumnezeu ca tămâia cea bineprimită.

„Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfa de seară” (Psalmul 140, 2).