Fericit este bărbatul care se teme de Domnul!
Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari, Cuvânt înainte, Cap. III-IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, pp. 214-215
„Căci noi ne abatem de la rău, fie că ne înfricoșăm de pedepse, și (atunci) suntem în situația sclaviei, fie că împlinim poruncile, urmărind câștigurile din leafă pentru folosul nostru propriu și prin aceasta suntem la fel cu lefegiii, fie (că împlinim poruncile) pentru binele ca atare din dragostea față de Cel care ne-a dat legea, bucurându-ne că ne-am învrednicit să slujim lui Dumnezeu, Cel atât de glorios și bun, și astfel suntem în situația de fii. Și, fără îndoială, cel care împlinește poruncile lui Dumnezeu din teamă și gândește neîncetat la pedeapsa pentru neglijență nu va observa numai câteva din aceste (porunci), iar pe altele le va neglija, ci va socoti pedeapsa pentru fiecare greșeală la fel de îngrozitoare pentru el. De aceea se fericește cel care din evlavie se îngrozește, dar rămâne tare în adevăr, putând să spună: Pururea văd pe Domnul înaintea mea, fiindcă Se găsește de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin (Psalmi 15, 8), pentru că nu vrea să se neglijeze ceva din cele ce se datorează. Și fericit este bărbatul care se teme de Domnul. Pentru ce? Fiindcă în poruncile Lui se va bucura mult (Psalmi 111, 1). Deci, nu este propriu celor care se tem să disprețuiască vreo poruncă pe care au primit-o sau s-o împlinească cu neglijență; însă nici lefegiul nu va voi să calce vreo poruncă. Căci cum își va lua plata muncii lui în vie fără să fi împlinit cele convenite? Căci chiar numai un singur lucru de ar lipsi din cele necesare, acesta face fără folos pentru stăpânul viei tot ce s-a lucrat. Căci cine va plăti salariu pentru pagubă celui care a pricinuit-o? Al treilea fel de serviciu este cel făcut din dragoste. Așadar, care fiu, dorind să placă tatălui său, după ce l-a bucurat cu lucruri mai importante, ar vrea să-l mâhnească din cauza unor lucruri de mai puțină însemnătate?”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)