Cum ajungem sfinți

Origen, Omilii la Cartea Numerii, Omilia X, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 152-154

„Nu este just (...), cum cred unii, că din momentul când devine cineva sfânt nu mai poate păcătui și că trebuie considerat scutit de păcat. Dacă sfântul n-ar mai păcătui, nu s-ar mai fi scris: voi veți purta păcatele sfinților. Dacă sfântul ar fi scutit de păcat, n-ar fi zis Domnul prin gura profetului Iezechiel către îngerii Săi că-i va trimite să pedepsească pe păcătoși: Și veți începe cu sfinții Mei (Iezechiel 9, 6).

Dacă sfinții sunt scutiți de păcat, cum se face că ei cad mai întâi sub pedeapsa păcatelor? 

(...) Însă, ar fi prea mult, și nu este momentul să dovedim prin strângerea de mărturii, că aceia care sunt declarați sfinți nu trebuie să fie considerați, în baza acestui fapt, ca scutiți de păcat. Așa cred numai cei care citesc Sfânta Scriptură în mod distractiv și superficial. Noi învățăm, din ea, că sunt multe deosebirile între sfinți, precum am spus și în altă parte. Acum vom spune numai că aici se cercetează explicarea locului. Sfinți se numesc (și aceștia sunt și păcătoși) aceia care sunt închinați lui Dumnezeu și au îndepărtat viața lor de preocupările de rând, pentru a sluji Domnului. Un astfel de om este numit sfânt pentru că el a încheiat cu toate celelalte îndeletniciri vulgare și s-a făgăduit slujirii Domnului. Se poate întâmpla însă că chiar în slujirea Domnului, el nu se conduce întocmai cum se cuvine și de aceea să săvârșească greșeli și păcate. Dacă cineva se separă și se sustrage de la toate activitățile pentru a cultiva de exemplu medicina sau filozofia, el nu devine dintr-odată atât de desăvârșit, încât să nu mai facă greșeli. Dar chiar și dacă săvârșește greșeli, el tot poate ca într-o bună zi, prin muncă stăruitoare, să ajungă la desăvârșire și chiar de la intrarea lui în școală este socotit între medici sau filosofi. Asemenea și despre sfinți, îndată ce careva este angajat în studiul celor sfinte, se cuvine să fie numit sfânt, pe măsura scopului pe care și-l propune. Dacă, însă, el va săvârși greșeli încât păcătuirea îi devine obișnuită, el va fi declarat, după cum am spus, păcătos. Iar dacă nu-ți propui, ca scop, sfințenia și dacă nu te dedici studiilor celor sfinte, nu vei ști să găsești îndreptare pentru păcatul tău.” 

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)