Fermele de familie pot ridica economia României

Cheia unei dezvoltări durabile constă în fermele de familie, de aceea un obiectiv important atât în PAC (Politica Agricolă Comună), cât şi în Planul Naţional Strategic pentru următorii 8 ani îl re­pre­zintă consolidarea acestor ferme şi transformarea lor în ­exploataţii comerciale. Pieţele virtuale sau grupurile de producători de pe reţelele de socializare susţin deja consumul sănătos de produse ­locale şi proaspete direct din gospodării. ­ONU a declarat 2019-2028 „Deceniul fermelor de familie”.

Exploatația agricolă de sub­zistență este considerată veriga slabă în dezvoltarea rurală și a agriculturii românești. Actualul ministru al agriculturii, Adrian Oros, la fel ca şi predecesorii săi, susţine că fermele de subzistenţă şi semisubzistenţă nu au altă şansă de supravieţuire decât să intre pe piaţă pentru comercializarea produselor. „Deşi fermierii români reuşesc să producă şi cantitativ, şi calitativ, ca oriunde în Europa, nu reuşesc să-şi vândă întreaga producţie la preţuri competitive”, sublinia ministrul cu ocazia unei vizite de lucru la Timişoara, citat de Agerpres. Fermele mici vor fi susținute cu fonduri de la Uniunea Europeană (UE) şi de la bugetul de stat, explica oficialul, fiind „un obiectiv important din Planul Național Strategic (PNS), fixat pentru următorul exercițiu financiar 2021-2027.

România are în prezent peste 750.000 de ferme de subzistenţă sau semisubzistenţă, din totalul de 840.000, potrivit datelor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, ceea ce scoate în evidenţă o agricultură fragmentată şi puţin performantă. Clasificarea în funcţie de dimensiunea economică arată astfel: sub 1.999 de euro - ferme de subzistenţă, care produc în totalitate pentru consumul propriu; între 2.000 şi 7.999 de euro - ferme de semisubzistenţă, care îşi asigură consumul propriu şi comercializează o mică parte din producţie. La cele mai multe dintre aceste ferme muncesc membrii aceleiaşi familii, iar majoritatea fermierilor au în exploatare mai puţin de 5 hectare, fenomen care nu este specific doar ţării noastre. Potrivit Eurostat, la nivelul UE, în 2016, erau înregistrate 10,5 milioane de exploataţii agricole, dintre care două treimi aveau dimensiuni mai mici de 5 hectare. Diferenţa constă în competitivitate, întrucât o anumită valoare poate avea un hectar de teren agricol cultivat cu porumb şi o altă valoare acelaşi hectar de teren pe care se cultivă, de exemplu, legume în solarii. Să nu uităm și faptul că în ţările vestice agricultura este mecanizată chiar şi la nivelul fermelor mici.

În UE, ca şi la noi, fermele mici şi-au continuat procesul de transformare, doar că, în România, în­tr-un ritm mai lent. „Vom sprijini mai ales procesatorii şi producătorii mici să se asocieze, vom finanţa mai mult aceste măsuri, care sunt accesate de cooperative, astfel încât să le creştem puterea de cumpărare a materiei prime şi de vânzare a producţiei”, declara luna trecută, la Iaşi, ministrul agriculturii, care adăuga că piaţa locală ar trebui să fie, aşa cum este în toată Europa, principala piaţă.

Europenii consumă produse locale tocmai în ideea de a susţine fermele mici, care le livrează produse proaspete şi contribuie la bunăstarea comunităţilor. Însă pentru aceasta trebuie să existe o preocupare „atât a producătorilor, cât şi a consumatorilor faţă de consumul produselor româneşti” şi, în special, a celor locale, sublinia Oros. O astfel de preocupare s-a simţit anul acesta şi, în mod deosebit, în timpul stării de urgenţă din aprilie/mai, când producătorii locali s-au adaptat situaţiei şi au livrat produsele direct la domiciliul clientului.

Se schimbă obiceiurile alimentare

Pandemia de COVID-19 a schimbat comportamentul alimentar al populaţiei, la baza acestei modificări stând nu doar setul de restricţii, ci şi teama de îmbolnăvire. Medicii îndemnau să mâncăm cât mai sănătos, fructe şi legume proaspete, dar şi alimente bogate în nutrienţi. Astfel, românii au început să acorde importanţă produselor locale, care le erau livrate la uşă și în timp util. Nu a contat preţul, mai mare cu câţiva lei faţă de cel din marile magazine, căci mulți s-au convins că e mai bine să mănânce puţin, dar bun, decât mult și de calitate îndoielnică. Un studiu realizat ulterior a arătat că vânzările micilor producători locali s-au dublat în perioada stării de urgenţă.

Pe reţeaua de socializare Facebook grupurile create în acest scop reunesc zeci de mii de membri, producători şi consumatori deopotrivă, şi „pun în legătură producătorii locali din diverse zone ale ţării cu potenţialii clienţi”, administratorii cerând în schimb seriozitate şi bună-credinţă, în unele cazuri solicitându-se şi dovezi ale acesteia: fotografii din fermă, grădină, solarii, autorizaţie sanitar-veterinară sau alte atestate. În principal, sunt încurajaţi gospodarii care produc pentru consum propriu, fără pesticide şi îngrăşăminte, iar surplusul îl vând altor consumatori de produse cât mai aproape de conceptul „bio”.

La aceste grupuri există şi alternative, precum „tarabele virtuale”. De exemplu, un start-up denumit chiar tarabavirtuala.ro este un loc unde afli de la cine poţi comanda diverse produse în funcţie de adresa de livrare. Site-ul are şi o secţiune de „poveşti”, aici fiind oferite diverse sfaturi privind legumicultura, grădinăritul sau alte informaţii utile pentru un consum alimentar cât mai benefic. O altă piaţă virtuală este „Mall Ţărănesc”, care livrează mezeluri, fructe, legume, dulceţuri şi alte produse alimentare în Bucureşti, Braşov sau Cluj. Sub deviza „Cumpărând de la ei, hrăneşti două familii, a ta şi a lor”, malltaranesc.ro facilitează și accesul la o bază de date de peste 1.300 de producători. „Adoptă un ţăran” este un alt concept care se ghidează după principiul unei bune rânduieli, un proiect născut din nostalgia unor daruri care trebuie sporite - pământul, casa şi familia: „Ţăranul român făcea din existența lui un permanent prilej de relație cu Cerul. În absența legăturii cu Dumnezeu prin rugăciune și bună lucrare, țăranul știa că toate intră în dezorganizare. Natura se întoarce împotriva celui fără de Dumnezeu, pământul se usucă...”

Potrivit unui document al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, „propunerea Comisiei Europene pentru bugetul PAC 2021-2027 este de 365 de miliarde de euro, iar pentru România este propusă suma de 20,5 miliarde de euro, din care 13,5 miliarde de plăţi directe, 363 milioane de euro măsuri de sprijinire a pieţei şi 6,7 miliarde de euro pentru dezvoltare rurală. Între obiectivele comune ale PAC pentru următorul exerciţiu bugetar se numără creşterea competitivităţii, venituri echitabile pentru fermieri, siguranţă alimentară, dezvoltarea zonelor rurale, conservarea peisajelor şi a biodiversităţii, managementul durabil al resurselor, combaterea schimbărilor climatice şi reechilibrarea lanţului alimentar.

Aceste sume ar putea fi mai mari având în vedere că Executivul european şi-a anunţat intenţia, în luna iunie, pe fondul pandemic actual, de a majora bugetele din cadrul PAC cu 9 miliarde de euro (4 miliarde de euro pentru Fondul european de garantare agricolă și 5 miliarde de euro pentru Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală), iar Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) va fi majorat cu 500 milioane de euro, după cum scrie euractiv.ro. Totodată, o sumă suplimentară de 15 miliarde de euro va fi pusă la dispoziție pentru dezvoltare rurală în cadrul instrumentului „UE - noua generație”, cu scopul de a sprijini zonele rurale cu rol vital în „tranziţia verde” către îndeplinirea obiectivelor ambiţioase în materie de climă şi mediu. Tinerii fermieri şi fermele de familie vor primi susţinere suplimentară în cadrul măsurilor şi proiectelor derulate cu fonduri de la UE și, astfel, vor putea contribui, în următorii 8 ani, la extinderea şi modernizarea lor sau la asocierea micilor fermieri, devenind cheia pentru o dezvoltare durabilă.