Fii tare, fără tărie: „Berile băute alături de prieteni se cam înmulţesc...“

Dragă Părinte Iulian,

Mă numesc Mihai, am 39 de ani şi locuiesc în Iaşi. Am doi copii şi o soţie pe care îi iubesc tare mult. De asemenea, serviciul e mulţumitor. În general, pot spune că viaţa mea este una oarecum liniştită. Excepţie fac acele zile în care întârzii uneori acasă, datorită faptului că stau cu prietenii la o bere sau două. Îmi place compania celorlalţi şi mă simt bine atunci când servim împreună câte o băutură rece. Cu toate acestea, soţia a fost cea dintâi persoană care mi-a semnalat ca berile băute alături de prieteni se cam înmulţesc. Nu vreau să merg cu gândul mai departe şi să îmi spun că am, într-adevăr, probleme cu alcoolul. Mai mult, vă pot spune că în cercul de prieteni sunt o persoană apreciată şi respectată tocmai pentru că nu am prea întrecut măsura. Vă spun aceste lucruri şi vă întreb: sunt îngrijorările soţiei justificate? Ar trebui să îmi fac şi eu griji în această privinţă? Vă mulţumesc! Cu stimă, Mihai R. Dragă Mihai, Din cele ce mi-ai scris se pare că, cel puţin în momentul de faţă, consumul de alcool nu a devenit o problemă pentru tine. Cu toate acestea, îngrijorările tale şi ale soţiei sunt oarecum justificate. Bucuria şi plăcerile de a fi alături de un grup de prieteni cu care să comunici şi să te simţi bine arată că eşti o persoană sociabilă, bine integrată în grup. Un aspect important al acestui „ritual“ de socializare pare să fie cel al unei „băuturi reci“. Mai bine spus, starea ta de bine depinde, într-o oarecare măsură, de prezenţa celorlalţi şi de o bere sau două, aşa cum a remarcat şi soţia ta. Temerile sale îşi au rădăcinile în zicala „Obişnuinţa înlănţuie omul liber“ (Ambrose Bierce). Cu alte cuvinte, o dată cu trecerea timpului vei observa că pentru a obţine aceeaşi stare de bine, va fi necesar să consumi o cantitate mai mare de alcool, deoarece se instalează în corp toleranţa la alcool (practic, organismul este obişnuit să funcţioneze sub influenţa alcoolului). Iniţial, toleranţa este ridicată, pentru ca, în timp, să scadă atât de mult încât o cantitate mică de alcool să aducă un dezechilibru însemnat funcţionării organismului tău. Ai putea să consideri faptul că toleranţa fie scăzută, fie ridicată faţă de alcool depinde de o serie de factori, printre care: cantitatea, durata şi frecvenţa consumului, vârsta, structura ta fizică şi psihică, experienţa de viaţă, locul pe care îl ocupă spiritualitatea şi relaţia cu Dumnezeu în viaţa ta etc. Cu alte cuvinte, trebuie să fii foarte atent, pentru că drumul de la serile petrecute în compania prietenilor şi a unei halbe de bere până la o viaţă măcinată de alcoolism este unul scurt şi care poate fi parcurs pe nesimţite. În finalul scrisorii, m-ai întrebat dacă îngrijorările soţiei sunt justificate. Este posibil ca, în timp, soţia să fi observat o serie de modificări ale comportamentului tău, care să fie cauzate tocmai de ieşirile la o bere cu prietenii. Cei din jur remarcă aspecte ale comportamentului nostru de care noi nu suntem întotdeauna conştienţi, de aceea ne vine greu să acceptăm că, uneori, percepţia celorlalţi despre noi ca şi persoană este diferită de percepţia pe care o avem despre noi înşine. Poate că ar fi bine să comunici mai mult cu soţia pe acest subiect, ce vă frământă deopotrivă pe amândoi, în speranţa că împreună veţi reuşi să evitaţi capcanele nevăzute ale alcoolismului. Dar cel mai bine ar fi să ne vizitaţi la sediul Centrului, din cadrul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“, str. Costachi Negri nr. 48, Iaşi, tel. 0232-220548, int. 107. Cei interesaţi ne pot scrie pe adresa Centrului: centrulsfnicolae@yahoo.com. Doamne ajută! (Pr. Iulian Negru)