Firea îngerilor

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 455-456

„Prin Duhul s-a întărit toată puterea cerească, adică tot ce este viguros, statornic și sigur în sfințenie și în toată virtutea cuvenită puterilor celor sfinte, care își au ajutorul de la Duhul Sfânt. În acest psalm (32) este scris: Duhul gurii Lui, în altă parte este spus: Cuvântul gurii Lui, ca să se înțeleagă că Mântuitorul și Duhul Cel Sfânt al Lui sunt din Tatăl. Așadar, pentru că Mântuitorul este Cuvântul Domnului, iar Duhul Cel Sfânt, Duhul gurii Lui, și pentru că și Unul și Altul au conlucrat la zidirea cerurilor și a puterilor din ele, de aceea s-a spus: Prin Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și prin Duhul gurii Lui toată puterea lor. Căci nimic nu se sfințește decât prin prezența Duhului. Desigur, aducerea îngerilor la existență a făcut-o Cuvântul, Creatorul tuturor, dar sfințenia din ei a adus-o Duhul Cel Sfânt. Căci îngerii n-au fost creați mai întâi prunci și apoi, prin exercițiu, s-au desăvârșit puțin câte puțin și așa au ajuns vrednici de primirea Duhului, ci de la cea dintâi facere a lor și, ca să spunem așa, de la plămădirea ființei lor, au avut așezată în ei sfințenia. De aceea sunt și greu de întors spre răutate: au fost dintru început pătrunși de sfințenie, ca de o vopsea anume, și au avut prin darul Sfântului Duh statornicia în virtute.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, Cap. XII, 1-3, Cap. XIII, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 421

„Deși spunem că există unele naturi spirituale, cum sunt îngerii, arhanghelii și celelalte puteri cerești și chiar sufletul nostru, sau desigur acest văzduh foarte subțire, totuși nu trebuie să le socotim cu totul netrupești. Ele au un corp în care sălășluiesc, dar cu mult mai fin decât sunt corpurile noastre, potrivit învățăturii apostolului care spune: Și trupuri cerești, și trupuri pământești. Și, de asemenea: Este semănat trup animal, se înalță trup spiritual. Din acestea se înțelege limpede că nu există nimic fără trup, în afară de Dumnezeu.” 

Sfântul Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 16, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 12, pp. 52-53

„Socoteşte, drept cauza primordială a existenței acestora pe Tatăl, cauza creatoare pe Fiul şi desăvârşitoare pe Duhul. Prin urmare, duhurile slujitoare există prin voia Tatălui, au fost aduse la existență prin lucrarea Fiului şi s-au desăvârşit prin prezența Duhului.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, Cap. VII, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 438

„Nimeni dintre credincioşi nu se îndoieşte că, înainte de facerea acestei lumi văzute, Dumnezeu a creat puterile duhovniceşti şi cereşti pentru ca ele să ştie că au fost plăsmuite din nimic din bunăvoința Creatorului spre gloria Lui şi pentru ca ele să-I aducă neîncetat mulțumiri pentru slava Lui cea mare.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XXXII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 455-456

„(...) Așadar, pentru că Mântuitorul este Cuvântul Domnului, iar Duhul Cel Sfânt, Duhul gurii Lui, și pentru că și Unul și Altul au conlucrat la zidirea cerurilor și a puterilor din ele, de aceea s-a spus: Prin Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și prin Duhul gurii Lui toată puterea lor (Psalmi 32, 6). Căci nimic nu se sfințeşte decât prin prezența Duhului. Desigur, aducerea îngerilor la existență a făcut-o Cuvântul, Creatorul tuturor; dar sfințenia din ei a adus-o Duhul cel Sfânt. Căci îngerii n-au fost creați mai întâi prunci şi apoi, prin exercițiu, s-au desăvârşit puțin câte puțin şi aşa au ajuns vrednici de primirea Duhului, ci de la cea dintâi facere a lor şi, ca să spunem aşa, de la plămădirea ființei lor, au avut așezată în ei sfințenia. De aceea sunt şi greu de întors spre răutate: au fost dintru început pătrunși de sfințenie, ca de o vopsea anume, şi au avut prin darul Sfântului Duh statornicia în virtute.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)