Florile credinţei din sufletul unei eleve olimpice

Ştefana Frăţilă este olimpică la religie ortodoxă, iar în acest an este clasată pe locul al doilea în judeţul Sibiu. Pasionată de religie, ea este elevă la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Sibiu, în clasa a X-a, la profilul informatică, iar în timpul liber îşi creşte o altă pasiune, cea pentru flori. Din familie a moştenit dragostea faţă de frumuseţea creaţiei divine, cultivând seminţele iubirii, cunoaşterii, dedicării într-un sol bine pregătit de părinţi, îmbogăţit cu pasiune de profesori dedicaţi. La olimpiada de religie, Ştefana simte că poate să scrie cu sufletul.

După cum ne-a povestit, Ştefana participă începând din clasa a VI-a la olimpiada de religie, această disciplină fiind pentru ea un mediu familiar, pe care l-a îngrijit aşa cum îngrijeşte şi florile ce constituie una din ocupaţiile familiei. De mică a fost adusă de mama ei la biserică şi a crescut într-o familie unde credinţa în Dumnezeu are un rol important. S-a îndrăgostit de olimpiadele la religie datorită profesoarei sale de la şcoala din localitatea natală, Şeica Mare. În paralel cu pregătirea lecţiilor, Ştefana este de ajutor părinţilor care au dezvoltat o afacere cu flori crescute în sere. Acum este cea care se ocupă cu vânzările şi cu relaţiile cu publicul, pentru că îndrăgeşte inter­acţiunea cu clienţii, îi place să le vorbească.

„Ne ocupăm cu serele de peste 10 ani, poate 15 ani de zile, însă noi nu am început chiar cu florile. Am început cu cultivarea de legume, pentru că tatăl meu a terminat liceul agricol și, după cum vedeți, curtea aceasta este foarte mare şi cred că părinţii s-au gândit cum ar putea să o exploateze. Așa că au început cu varza, cu roșiile, cu tot felul de legume. Și s-au gândit să le ofere legumelor un mediu cât mai propice de creștere și au făcut serele. La început nu au fost sere din metal, aşa cum sunt acestea, au fost sere de lemn. Au pus, de exemplu, roșiile în aceste sere și aveau și un proces prin care erau plantate mai timpuriu ca să poată să iasă mai devreme legumele”, ne povesteşte Ştefana.

Părinţii Ştefanei aveau dorinţa de a munci, însă munca pentru legume era copleşitoare, astfel încât au încercat să facă ceva fără să simtă că le sunt depăşite puterile: „Înainte de a începe cu florile, mama mea și cu tatăl meu au fost în vizită la fostul profesor al lui tata, dirigintele lui din liceu. Iar acesta avea la geam niște mușcate. Mama a zis:

Panseluţele sunt foarte apreciate

În prezent, serele în care cresc florile sunt rezultatul unui proiect european pe care părinţii Ştefanei l-au câştigat. Aceste sere sunt încălzite cu centrale pe lemne, din care pleacă ţevi cu apă caldă, astfel încât căldura ajunge la rădăcina florilor: „Așa încălzim noi solarul. Este numai căldură de jos, nu este căldură și de sus. Acest solar nu este un solar simplu, pentru că el are un mecanism de închidere și de deschidere a aco­perișurilor. Le deschidem ca să nu fie foarte cald şi le închidem noaptea sau când vine o furtună, o ploaie, când vremea este nefavorabilă. În prezent avem trei solarii de genul acesta. Solarul de panseluțe este cel mai nou solar al nostru, acolo creștem numai panseluțe și acolo nu avem centrală cu lemne, deoarece pan­seluțele nu au nevoie de căldură, ele cresc în condițiile care sunt acolo, adică, mai exact în frig. Noi le plantăm în noiembrie, din iarnă, dar lor le place mai mult acest mediu decât cel cald. Însă muș­catele și celelalte flori pe care le cultivăm, precum surfiniile, gheți­șoarele, gazaniile, calliopele, begoniile şi altele preferă un mediu mai cald”.

Printre florile din sere, unele sunt alese de cumpărători nu doar pentru aspect şi rezistenţă, ci şi pentru utilitate: „Aceasta este țânțărica, sau Glechoma, după numele ei ştiinţific. Ţânțărica este o floare decorativă care are un miros ce ajută la îndepărtarea țânțarilor. Este o floare curgătoare, iar dacă este pusă lângă o mușcată, arată foarte bine. Avem și panseluțe curgătoare, dar şi mușcatele curgătoare cu floare simplă. Mai avem şi surfinii, care se vând în ghivece suspendate. Mai avem ghețișoarele, care sunt nişte flori foarte rezistente la îngheț. Foarte apreciate sunt şi begoniile, dar şi calliopele, care sunt un soi de muşcată, care face o floare foarte mare”.

Florile sunt amplasate pe diferite categorii, unele stau suspendate, iar altele stau pe mese, însă aşezarea lor nu este lăsată la voia întâmplării. Totul depinde de lumină, temperatură, umiditate, dar şi aspectul estetic: „Aici avem o combinație foarte frumoasă de calliope cu mușcate cu floare simplă. Combinăm o calliopă roșie cu mușcate cu floare simplă albă și arată foarte bine. Muşcatele le plantăm în jardiniere, apoi ele merg în unele localităţi, pentru decor. Panseluțele sunt foarte apreciate, avem foarte multe culori, sunt foarte variate. Pentru mine sunt unele dintre florile preferate. Mie îmi plac cel mai mult surfiniile. Sunt niște flori pre­tențioase, cer multă atenție, uneori vara au nevoie de insecticide, de îngrijire suplimentară, e necesar să fie udate aproape în fiecare zi”, ne mărturiseşte ­Ştefana.

Iarna florile sunt îngrijite constant pentru a fi vândute în perioada primăverii, iar vara este un sezon de pauză la sere, activitatea fiind reluată din toamnă, când începe plantarea florilor. Activitatea de vârf este în perioada primăverii, când clienții vin să cumpere florile. Primele sunt căutate panseluțele, acestea fiind singurele flori care pot fi ținute afară, în perioada când vremea este instabilă, când sunt şi nopţi cu îngheţ, în timp ce mușcatele au nevoie de căldură, ne mai explică Ştefana.

Florile cer răbdare, muncă, dedicare

Pentru adolescenta din clasa a X-a, pasiunea pentru flori s-a format în timp: „Au început să îmi placă florile, mai ales de când am început să le vând. Eu mi-am dorit de când eram mică să vând flori. Și când am început să vând flori și să le cunosc mai bine, am început să le îndrăgesc. Când eram mică și mai munceam în sere, nu pot să zic că le îndrăgeam, le vedeam mai mult ca pe o datorie. Dar, de fapt, am înţeles că noi din asta trăim, însă nu am realizat asta când eram mică”, ne mărturiseşte Ştefana.

Alături de cele două surori, ea îşi ajută părinţii în timpul liber, pentru că, în rest, timpul fetelor este dedicat şcolii. Ştefana este elevă în clasa a X-a la profilul informatică, la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Sibiu, iar sâmbătă, când nu are ore la şcoală, este implicată în activitatea de la sere.

Ştefana ne-a explicat şi etapele creşterii florilor, în seră, punând accentul pe faptul că pentru a avea rezultate este necesar ca toate materialele folosite să fie de cea mai bună calitate: „Primul pas este pregătirea pământului. Noi folosim o turbă de calitate care este adusă din Lituania, de unde este comandată. Numai pe aceasta o folosim. Este foarte bună şi încercăm să lucrăm, în general, cu produse de o calitate cât mai bună. Pentru plantă trebuie să fie și pământul de calitate, la fel și îngrijirea, de asemenea și îngrășă­mântul pe care îl adăugăm la ­pregătirea pământului. Pe prelate se aduce câte un balot de pământ, îl desfacem, îl sfărâmăm cu o greblă, iar după aceea facem un amestec din potasiu și azot pentru îngră­șământ. Folosim şi un îngră­șământ cu o descompunere controlată, care, având contact cu apa, se descompune pe parcurs, iar substanțele acelea nutritive vin după o perioadă mai îndelungată. Există îngrăşământ pentru o perioadă de 3-4 luni sau cu perioadă de descompunere pe 5-6 luni. Pentru că se descompun treptat, sub­stanțele acestea nutritive ajută planta să se dezvolte. Toate produsele pe care le folosim sunt profesionale, turba, îngrășământul, acestea nu se găsesc în magazine, trebuie comandate. După ce pregătim pământul și este gata cu îngrășământul, îl punem în niște vase mari. Luăm ghiveciul, îl umplem cu pământ şi urmează plantarea propriu-zisă, apoi ghiveciul este aşezat în strat”.

Mesele cu ghivece sunt şi ele special gândite, anume cu pereți laterali, din care plantele primesc apă de la fundul ghiveciului, de jos. Este folosită această metodă de udare pentru că sunt plante care se deteriorează dacă sunt udate de sus, un exemplu fiind cyclamen.

Pe lângă îngrăşământul cu descompunere controlată care este amestecat cu pământul, după ce planta este în ghiveci se mai suplimentează cu alt îngrăşământ care se dizolvă în apă, fiind necesară o suplimentare continuă cu elemente nutritive.

În ghiveci se pun butaşi de mușcate, în timp ce la panseluțe se plantează răsaduri care provin din semințe. Ca şi celelalte materiale, şi elementele vegetale provin de la firme specializate, având tratamente împotriva bolilor, dăunătorilor. Chiar şi ghivecele în care sunt plantate florile sunt profesionale, sunt rezistente şi nu se rup.

După plantare începe munca de îngrijire. Plantele sunt puse la început ghiveci lângă ghiveci. Pe urmă, când se dezvoltă, au nevoie de spațiu între ele. Când frunzele încep să se atingă, trebuie să fie rărite ghivecele. Dacă iarăși încep să se atingă, atunci se răresc şi mai tare, altfel nu primesc suficientă lumină. Când florile ajung la maturitate, încep vânzările.

Aici este implicată Ştefana, împreună cu tatăl ei, lor le place această activitate, în timp ce mama Ştefanei este cea care are rolul principal din anticameră, în munca de pregătire. Mama Ştefanei crede că pentru ea este mai potrivită munca de plantare şi de îngrijire, în timp ce pentru a lucra cu clienţii este nevoie de şi mai multă răbdare.

Ștefanei îi face plăcere să lucreze cu publicul, este foarte sociabilă, are răbdare cu toţi clienții, vorbește cu toată lumea la fel de frumos, iar acest lucru este un avantaj, crede mama Ştefanei.

Familia Frăţilă a învăţat din experienţă să lucreze cu florile, din cărţi, cât mai ales prin îndrumarea oferită de persoane specializate şi din experienţă. Au observat că dacă amestecă anumite concentraţii de azot şi potasiu pot ajuta dezvoltarea plantei şi a florii. Au comandat câte o tăviţă pentru sortimentele noi şi urmăreau să vadă cum se dezvoltă floarea, dacă e mai bine la soare sau la umbră, ce cantitate de apă are nevoie. Pentru toate aceste încercări a fost nevoie de multă răbdare, muncă, dedicare.

„Fără Dumnezeu nu există nimic”

Pentru activitatea la flori, ca şi în orice altă activitate, mama Ştefanei i-a explicat fiicei sale că efortul depus trebuie să fie de maximă seriozitate, pentru că altfel timpul petrecut în acel demers este pierdut. Orice lucru nu se face doar pentru ca să fie făcut, ci este necesar să se facă foarte serios. Deşi nu se poate ajunge de fiecare dată la rezultatul dorit, este important ca fiecare să îşi dea toată silința în ceea ce face. Prin acest mod de a înţelege lumea, în familia Ştefanei s-a transmis, de la părinţi la copii, şi pasiunea dedicată florilor.

În cei 20 de ani pe care îi împlinesc de la căsătorie, părinţii Ştefanei şi-au dedicat timpul lucrării pământului. Mama Ştefanei mărturiseşte că, deşi nu ştia nimic despre creşterea legumelor sau a florilor, s-a arătat dornică să înveţe. A văzut că a pornit de la nimic, însă acum, privind în urmă, a înţeles că tot ceea ce au realizat a fost doar prin ajutorul lui Dumnezeu: „Dumnezeu, din punctul meu de vedere, îşi pune amprenta peste tot, El este cu noi tot timpul. El ne duce acolo unde ne este bine, doar că noi nu luăm, de cele mai multe ori, deciziile corecte. Poate că nu suntem pregătiţi suficient în momentul respectiv. Dar El ne duce spre momentul acela în care putem să luăm decizia care trebuie. Fără Dumnezeu nu există nimic”.

Dragostea faţă de Dumnezeu a fost cultivată în familie, asemenea pământului din care au rodit cele mai frumoase flori. De la mama, Ştefana a moştenit pasiunea pentru flori, dar şi dragostea faţă de teologie: „Mama ne-a dus la biserică de mici, de la ea am început să învăţăm, dar aş dori să adaug că este şi contribuţia dirigintei mele din gimnaziu, Claudia Şuşa, care este profesoară de religie şi pe care o iubesc. Ea a început să ne ducă la olimpiada de religie şi mie mi-a plăcut foarte mult să învăţ, să descopăr cât mai multe lucruri despre religie. Mi-a plăcut mult să scriu despre Dumnezeu şi mi se pare că pot, la olimpiadă, să scriu şi din suflet, nu numai teologic”, ne mai mărturiseşte Ştefana.