Fragmente de cer

Am primit, bucuros, cartea Fragmente de cer, a doamnei Dana Oprica, apărută la Editura Ideea Europeană.

Autoarea provine dintr‑o familie de profesori doljeni, din patria Cuviosului Nicodim și a marelui sculptor Constantin Brâncuși, din Eterna Tera Nova.

După o carieră prolifică în țară și străinătate, preocupată de limba și literatura română și de diverse limbi internaționale, a avut experiențe pline de înțeles în Spania, unde a făcut parte dintr‑o echipă din cadrul Corporației International Business Machines (IBM). A colaborat cu diferite asociații românești în proiecte adresate conaționalilor noștri care au ales să locuiască în Spania. A fost primul profesor care a predat limba română, ca limbă străină, la Institutul Cultural Român din Madrid.

Dana Oprica a obținut, în cadrul Universității Complutense din Madrid, un Doctorat în Didactica predării limbilor străine și a fost prezentă la multe congrese științifice organizate de Universitatea din Madrid, dar și de alte universități din Spania, România, Italia, Hong Kong și nu numai.

Publică, în mod constant, în revista Contemporanul. A scris, pe lângă articole în limba maternă, numeroase texte în limbile italiană, spaniolă și engleză. A tradus și publicat Basme românești și multe fragmente de proză, interviuri, precum și volumul Grădini austere al doamnei Aura Christi, apărut la Madrid, în anul 2017.

Multe dintre articolele publicate în revista Contemporanul au fost cuprinse în paginile cărții Fragmente de cer.

Am primit acest dar pe tărâmul Țării Sfinte, într‑o întâlnire cordială în Cetatea Păcii. Autoarea volumului mi‑a oferit Fragmentele de cer cu dedicație, în octombrie 2022, la Ierusalim, alături de Aura Christi și alți scriitori din România și Israel, când ne‑am regăsit în biserica românească, ce primește în fiecare zi pașii pelerinilor români care‑L caută pe Domnul Slavei. Nu pot uita bucuria acelei întâlniri, discuțiile, privirile binevoitoare, deschise, dar și perspectiva unei legături de care oamenii au nevoie, fie că sunt slujitori ai Bisericii, iubitori ai literelor, mai ales ai Cuvântului.

Articolele doamnei Dana Oprica sunt scrise cu măiestrie. A dobândit, pe lângă frumusețea condeiului, multe cunoștințe, informații inedite, consemnând evenimente și oameni care au motivat‑o să scrie, persoane pe care le‑a întâlnit sau despre care a auzit. Articolele autoarei cuprinse în carte vor fi mai ușor de găsit pentru cei care caută Fragmente de cer, întrucât cerul se răsfrânge în inima unora și într‑un astfel de mod se ivesc proiecte culturale, editoriale și de inimă, aidoma cărții amintite.

Dintre evocările care se regăsesc în paginile cărții, amintesc două fragmente care au ca subiect central Biserica. Consider că un asemenea titlu, în care celestul oferă planului teluric străluciri diamantine, nu poate omite scrieri care să prezinte activitatea eclesială de pe tărâmul regilor spanioli.

Unul dintre ele se referă la misiunea Bisericii Ortodoxe Române din Spania, respectiv activitatea socială și învățătorească a preotului Ilie Tabarcia, din orașul Collado Villalba, paroh al Comunității Ortodoxe Române Sfântul Daniil Sihastru. Părintele paroh a invitat de multe ori slujitori din România, cum a fost și cazul ieromonahului Amfilohie de la Diaconești, care le‑a vorbit despre sfinții închisorilor, iar doamna Dana Oprica a realizat un elaborat interviu, publicat în paginile cărții. A fost uimită de mărturiile celor care s‑au aflat în temniță, cum a fost cazul lui Valeriu Gafencu, numit de către Nicolae Steinhardt sfântul închisorilor.

Toate întâlnirile preoților români, fie că veneau din țară, fie rezidau în Spania, păstrau tradiția și credința adevărată într‑un loc unde, pe de‑o parte, confortul și, pe de altă parte, programul zilnic îi împiedică pe oameni să fie aproape de Dumnezeu. Așa cum se remarca în interviu, mulți dintre preoții români fac o lucrare de apostolat, roditoare. Această misiune ortodoxă în mijlocul lumii este de fapt o înnodare a vechii tradiții și istorii creștine, întrucât întotdeauna Apostolii s‑au aflat la datorie, începând cu porunca pe care au primit‑o de la Mântuitorul lumii, Hristos Domnul.

Sfinții închisorilor lasă ca învățătură puterea dumnezeiască zidită de Creator în sufletul omului. Cât de important este să pui interesul aproapelui mai presus decât cel personal, bunăstarea altuia decât a ta! Este amintit cuvântul lui Nicolae Steinhardt: „Știți voi de libertatea de dincolo de gratii? Ce știți voi de dulceața pâinii mucezite?” Acolo, în situații grele, a fost o adevărată mărturisire a rugăciunii și poeziei, după cum se menționează în interviul realizat.

Și eu am văzut în vizita întreprinsă la Madrid și în Spania, în noiembrie 2021, dinamica lucrării Bisericii Ortodoxe Române printre credincioșii ei de acolo. Sunt sigur că experiența românească, care a căpătat contur, mai ales după 1990, începe să culeagă roade. Am aflat cu bucurie despre ardenta misiune a unor preoți și m‑am bucurat de ctitoria Episcopului Timotei, cel dintâi Episcop român al Spaniei și Portugaliei, care a edificat Catedrala Episcopală, ridicată cu jertfelnică dăruire, a înființat mănăstiri și parohii, desfășurând o pastorație exemplară, cu multe realizări. Îi stă aproape cu aceeași dinamică și Preasfințitul Teofil de Iberia. Sunt, toate acestea, roade ale lucrării Duhului Sfânt în viața oamenilor, mai ales în viața Bisericii.

Doamna Dana Oprica face parte dintre persoanele care, ascultând Liturghiile în diferite biserici ortodoxe românești din Spania, s‑a cuminecat cu Duhul rugăciunii și tradiția românească, însoțitoare a fraților români oriunde s‑ar afla ei.

Un alt text publicat în revista Contemporanul din septembrie 2017 mi‑a adus aminte de străvechiul Akko. Orașul a fost cunoscut în Antichitate cu numele de Ptolemaida, amintit în cartea Faptele Apostolilor, versetul din scrierea Sfântului Apostol Luca fiind așezat ca un motto la acest esseu. Rândurile au fost redactate după participarea doamnei Oprica la un festival internațional de muzică corală, în parteneriat cu Institutul Cultural Român și Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de pretutindeni. Au fost prezente coruri din România, SUA, Franța, Grecia, Portugalia, locul desfășurării fiind un vechi sit care a aparținut Ordinului Templierilor și al Cavalerilor Ospitalieri, devenit mai târziu Ordinul Cavalerilor de Malta.

Am remarcat aprecierea autoarei privind evoluția unui cor bisericesc românesc, Armonia, dirijat de arhid. Ion Iulian Dumitru, care a susținut un recital format din câteva piese românești și internaționale în Sala Coloanelor din Complexul istoric al Cavalerilor Templieri.

Celebrul dirijor Tim Brown a remarcat vocile membrilor Coralei Armonia, spunând că „ele ar fi putut face să cadă pietrele monumentalei fortărețe care rezistase un mileniu”. Considerată o binecuvântare, prezența corului nu a stârnit numai aplauzele evident meritate, ci și aprecieri și promisiuni pentru alte invitații.

Doamna Dana Oprica a văzut acest recital „parcă smuls din realitate și purtat pe aripi de înger”, vorbind despre o vrajă în care au fost cuprinși toți participanții care s‑au aflat atunci în Galileea, lângă Marea Mediterană.

Cuvintele scriitoarei mi‑au adus aminte de vizitele mele la Akko, în antica cetate, vestita Ptolemaida de altădată, loc al predicii Sfântului Apostol Pavel și al călătoriilor altor Apostoli în decursul timpului. A rămas ca o citadelă care vorbește despre prezența cruciată, din dorința de a apăra Țara Sfântă, de a o elibera de valurile potrivnice care s‑au abătut asupra acelor locuri.

Cruciații au rămas în Țara Sfântă, nu doar la Akko, în Ierusalim, la vechea Cezaree, Betleem, în Galileea sau alte locuri, toate pline de mărturii ale iubirii lor față de Țara Sfântă, chiar dacă atunci s‑au săvârșit și felurite greșeli. Dragostea lor pentru apărarea Țării Sfinte se înnoiește mereu, când admiri construcțiile lor din diferite zone ale Locurilor Sfinte, Akko fiind între acestea. În popasurile mele acolo, deasupra valurilor mării, în partea restaurată a cetății, deschisă publicului, am avut sentimentul firesc al întâlnirii cu istoria creștină, într‑un loc unde Evanghelia a fost propovăduită și mulți misionari au vegheat să fie dusă mai departe.

Într‑un anume fel, în rândul acestor misionari se așază și autoarea consacrată (hărăzită), vorbind despre misiunea Bisericii din Spania, pe de altă parte de Țara Sfântă și alte locuri ale călătoriei ei.

Din toate învățăm, din invitația la lectură, din retrospectivele pe care scriitoarea Dana Oprica ni le propune, despre viziunea ei și a altora cu care s‑a întâlnit, despre cuvintele bine articulate și așezate în pagină, despre oameni și locuri, despre cuvinte și îngeri, despre trăirile românești departe de țara lor, adică de țara de dincolo de depărtări, unde pot fi întâlniți românii care năzuiesc să dobândească și veșnicile bucurii.