Fructul recunoştinţei

Ne folosim astăzi de multe lucruri la care nu ne-am adus nici un aport ca ele să existe. Dacă am conştientiza pe deplin acest fapt, am rămâne fără cuvinte. Maşină, calculator, telefon mobil, cărţi, haine, mâncare, de toate beneficiem fără să fi contribuit cu ceva la apariţia lor. Ar trebui să ne punem serios întrebarea: Noi cu ce ne prezentăm înaintea celorlalţi? Care sunt bunurile pe care le oferim ca rod al ostenelii noastre? Onest ar fi să încercăm nu doar să profităm de munca altora, ci să fim recunoscători, lucrând la rândul nostru pentru semenii noştri.

Era perioada când în Australia trebuia să înceapă musonul. Ştiţi ce e musonul. Un vânt tropical caracteristic pentru părţile sudice ale Asiei care bate şase luni dinspre continent spre ocean, iarna, şi şase luni dinspre ocean spre continent, vara. Schimbarea musonului este însoţită de furtuni puternice numite taifun.

În această perioadă, un bătrân săpa gropi în grădina sa. Ce faci?, l-a întrebat vecinul său. Plantez arbori de mango. Şi te aştepţi să mănânci vreun fruct de mango din aceşti copaci? Este cunoscut că trebuie să treacă ceva ani până puieţii de mango ajung la maturitate.

Nu, a răspuns bătrânul. Eu nu voi trăi până atunci, dar cei care vin după mine vor putea să mănânce. Mi-am dat seama ieri că toată viaţa m-am bucurat de fructele de mango crescute în pomii plantaţi de alţii. Aşa că mi-am propus să îmi arăt recunoştinţa în acest fel, plantând la rândul meu copaci care vor rodi fructele preferate.