Gr. T. Popa: relaţia ştiinţă-morală creştină

O iniţiativă de toată lauda se datorează doctorului Richard Constantinescu, cel care a lansat seria de volume intitulată "Medici ieşeni în documente". În mod fericit seria debutează cu publicarea conferinţei "Morala creştină şi timpurile actuale. Mai este posibilă astăzi credinţa în Iisus Hristos?", autor fiind profesorul Grigore T. Popa*, prestigios nume în ştiinţele medicale, patronul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi.

Prezentarea acestei conferinţe la Ateneul Român din Bucureşti, în ziua de 15 aprilie 1947, a fost un act de netăgăduit curaj, deoarece comuniştii instalaţi la putere au vrut să-l aresteze pe profesorul Popa pentru cuvintele sale. Pentru a înţelege ce i-a determinat să îl prigonească până la sfârşitul vieţii pe profesor, vom prezenta câteva pasaje din această conferinţă: - "Aşadar, morala născută pe pământ şi cu rosturi pământeşti, morala dezvoltată pe încetul şi legată de felul societăţii în care s-a format, pare mai accesibilă minţii pătrunse de raţionalism şi deprinsă cu determinismul ştiinţific. Asta a făcut pe unii să creadă că morala trebuie să se bazeze pe ştiinţă şi chiar trebuie să se dezvolte o ştiinţă a moralei. Această concepţie este combătută de matematicianul Henri Poincaré, care afirmă că nu va exista vreodată o morală ştiinţifică în sensul propriu al cuvântului, dar ştiinţa poate fi, în mod indirect, o auxiliară a moralei"; - "...creştinismul a fost atacat direct şi a fost arătat ca o piedică pusă în calea progresului uman. Primul atac violent a venit din partea celor care au înţeles greşit darwinismul; al doilea a venit din partea marxismului şi al treilea din partea filosofilor amoralişti în cap cu Nietzsche"; - "... socialismul, marxismul şi mai apoi bolşevismul s-au sprijinit mereu pe materialismul biologic şi împreună cu darwinismul au atacat puternic creştinismul idealist. Religia creştină a devenit pentru marxişti "morfina proletarilor"" şi Biserica a devenit duşmanul cel mai periculos al lor". "...iar extremistul social Lenin, prin comunism, a crezut că reglementează definitiv relaţiile dintre oameni, dispensându-se de morala creştină. În fond, ca extremă limită a argumentării, ei caută să-şi impună vederile cu forţa ...". Dintre filosofii amoralişti se desprinde Fr. Nietzsche, pentru care omul actual nu are valoare, fiind doar o etapă spre realizarea "supraomului". Pentru el nu există decât morala celui tare, a celui care creează şi a celui fără milă. Nu este de mirare că filosofia sa a fost împărtăşită de dictatorii instalaţi după Primul Război Mondial. Hitler a fost un fiu sufletesc al lui Nietzsche, care dispreţuia morala creştină şi religia. El afirma "...eu vreau războiul şi toate mijloacele sunt bune... noi trebuie să fim cruzi ... cu conştiinţa liniştită... nu ne trebuie oameni care să tragă cu coada ochiului la viaţa de apoi". Ce s-a întâmplat cu dictaturile şi cu conducătorii lor este un fapt deja consemnat de istorie. Pe rând, imperiile s-au prăbuşit, iar creştinismul a rămas. De aceea ni se par actuale şi astăzi cuvintele utilizate de profesorul Popa spre sfârşitul conferinţei: "ştiinţa ... prin toată structura ei ne face să luptăm împotriva minciunii ... De ştiinţa însufleţită de adevăratul spirit experimental, morala nu are a se teme; o asemenea ştiinţă respectă trecutul şi se opune snobismului ştiinţific. ... esenţa moralei creştine ... stă în ideea de toleranţă, de împăcare şi de iubire între oameni. Numai pe aceste baze se poate clădi societatea umană şi se poate ajunge la o convieţuire liniştită şi asigurată". După cum se vede, înţeleptele cuvinte ale savantului profesor Gr. T. Popa sunt mai actuale ca oricând. (* Richard Constantinescu, "Medici ieşeni în documente: Grigore T. Popa"; editura "Gr. T. Popa" UMF Iaşi, 2009).