Grăuntele de muștar și aluatul care dospește
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVI, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 539-540
„Pentru că în pilda semănătorului Hristos spusese că trei părți de sămânță s-au pierdut și a scăpat numai o parte, (...) ca să nu spună ucenicii: Cine și câți vor fi cei credincioși?, Hristos, prin pilda grăuntelui de muștar, îndepărtează din sufletul lor această frică, ca să le întărească credința și să le arate că predica Evangheliei se va întinde peste tot. Din pricina aceasta a dat ca pildă grăuntele de muștar, foarte potrivită cu ideea ce voia să o înfățișeze.
Grăuntele de muștar, spune Domnul mai departe, este mai mic decât toate semințele; dar când crește este mai mare decât ierburile și se face pom încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui (Matei 13, 32).
Prin această pildă Hristos a vrut să dea o dovadă de măreție. Așa va fi, spune El, și cu predicarea Evangheliei! Într-adevăr, ucenicii au fost mai slabi decât toți oamenii, mai mici decât toți; totuși predica lor s-a întins pe toată fața pământului, pentru că mare era puterea din ei.
Acestei pilde Domnul îi mai adaugă și o altă pildă: pilda cu aluatul.
Împărăția cerurilor este asemenea aluatului, pe care luându-l o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată (Matei 13, 33). După cum puținul aluat, spune Hristos ucenicilor Săi, a făcut ca și făina cea multă să se prefacă în aluat, tot așa și voi veți transforma întreaga lume. Și uită-te la înțelepciunea lui Hristos! Ia pilde din natură pentru a arăta că după cum este cu neputință ca aceste pilde să nu-și urmeze cursul lor natural, tot așa și ideile pe care le înfățișează ele. Să nu-mi spună nimeni dintre voi, spune Domnul ucenicilor Săi, ce vom putea noi, doisprezece oameni, în fața unei mulțimi atât de mari? Tocmai amestecul vostru în această mulțime și nedepărtarea voastră de ea vor face să strălucească puterea voastră. Ca și aluatul; atunci dospește frământătura, când este alături de făină; și nu atât alături, ci când se amestecă cu făina - că Domnul n-a spus: l-a pus, ci: l-a ascuns -, tot așa și voi când vă veți lipi și vă veți uni cu cei ce vă poartă război, atunci îi veți birui.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)