„Hristos împărtăşit copiilor”, la Botoşani

▲ Parohia „Vovidenia” din Botoşani a demarat, pe 15 septembrie, programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”, până acum având deja loc trei întâlniri cu micii cursanţi ▲ Proiectul „Hristos împărtăşit copiilor” este derulat de Biserica Ortodoxă Română, în parteneriat cu organizaţia World Vision ▲

Tema primei lecţii de cateheză, „Dumnezeu creează lumea”, a stârnit interesul a 25 de elevi, copii şi tineri, care şi-au arătat disponibilitatea de a participa. După un scurt moment de prezentare a proiectului, cursanţii au aflat că sunt invitaţi, în fiecare sâmbătă, să participe în mod direct la un program de studiu biblic, care urmăreşte formarea lor spirituală, prin însuşirea unor cunoştinţe liturgice, oferindu-li-se suporturile teologice care să facă posibilă o mai bună înţelegere a doctrinei creştin-ortodoxe. Au fost prezentate şi cele două Ghiduri catehetice care, prin intermediul textelor biblice propuse spre studiere, îi vor ajuta să stabilească o relaţie vie cu Dumnezeu.

Activitatea s-a desfăşurat sub forma unui dialog interactiv, mulţi dintre cei prezenţi dovedind că posedă un important bagaj de cunoştinţe, fapt care a făcut ca sarcina noastră, ca moderatori, să fie mult mai uşoară decât ne-am imaginat. S-au citit şi s-au comentat versete ilustrative din Biblie, s-au rostit versete din Psaltire, insistându-se pe versetul zilei. Am reflectat împreună la perfecţiunea şi măreţia creaţiei lui Dumnezeu, pe care Tatăl Ceresc ne-a încredinţat-o, cerându-ne să fim buni iconomi.

Copiii şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu degradarea mediului, susţinând că principala cauză este îndepărtarea omului de Dumnezeu, de morala creştină, preocuparea pentru satisfacerea nevoilor materiale şi ignorarea totală, din ce în ce mai vizibilă, a celor spirituale.

„Dumnezeu vrea ca noi să iubim şi să îngrijim lumea în care trăim şi s-o preţuim, pentru că este darul cel mai frumos pe care El ni l-a făcut. Cei care au înţeles acest lucru încearcă să sensibilizeze pe semenii lor, atrăgând atenţia asupra efectelor pe care le pot avea poluarea, defrişările masive”, a fost părerea unei participante.

Discuţia s-a oprit asupra dublei semnificaţii a zilei de 1 septembrie, prima zi a anului bisericesc, o zi specială, în care toţi ar trebui să cugetăm la creaţia lui Dumnezeu şi să ne întrebăm ce facem noi, ca purtători de grijă ai lumii Sale. În aceeaşi zi se sărbătoreşte Ziua Ortodoxă a Protecţiei Mediului, lucru pe care mulţi copii nu-l ştiau. Ei au aflat astfel că oamenii din bisericile şi mănăstirile din lume sunt preocupaţi de această problemă şi încearcă să aibă mai multă grijă de întreaga creaţie a lui Dumnezeu. Slujbele speciale de binecuvântare pe care aceştia le săvârşesc în fiecare zi a lunii septembrie, precum şi realizarea şi derularea unor proiecte menite să ajute la curăţarea mediului arată grija lor faţă de darurile primite de la Dumnezeu.

Preotul paroh Partenie-Cristian Apostoaie a răspuns apoi la întrebările adresate de copii, legate, în principal, de tema pe care am abordat-o. Cu calmul şi răbdarea obişnuite, părintele a dat răspunsuri precise, extrem de bine argumentate, astfel încât lucrurile să fie clare pentru toţi cei prezenţi. Prin felul deschis, sincer şi apropiat, părintele i-a cucerit pe copii. Aceştia l-au ascultat cu luare-aminte şi au „gustat” cu plăcere sfaturile duhovniceşti.

Îndemnul nostru, la final, a fost să împărtăşească şi ei, la rândul lor, celor din familie, colegilor, prietenilor, din ceea ce au aflat cu această ocazie, devenind astfel nu numai purtători, ci şi dăruitori ai luminii lui Hristos.

Dialog despre ascultare şi neascultare

A doua întâlnire, programată pe 22 septembrie, a avut o prezenţă la fel de bună, bucuria revederii citindu-se cu uşurinţă pe chipul fiecăruia. Prin intermediul textului biblic, am fost părtaşi la încununarea creaţiei lui Dumnezeu, dar şi la căderea în păcat a protopărinţilor noştri, Adam şi Eva. Tema de reflecţie a fost „Ascultarea şi neascultarea”. După ce fiecare a adus în atenţie diferite situaţii din care să reiasă un anumit aspect din cele două, despre care discutam, s-a tras concluzia că neascultarea are, de cele mai multe ori, urmări nedorite, chiar fatale.

Activitatea a decurs într-un ritm dinamic, antrenant, într-un climat plăcut, relaxant. Am vorbit şi despre cele două mari sărbători ale Bisericii: „Naşterea Maicii Domnului ” şi „Înălţarea Sfintei Cruci”, subliniind importanţa lor şi necesitatea de a le cinsti cum se cuvine. Momentul întrebărilor a avut, şi de această dată, consistenţă, iar părintele Partenie a fost la înălţime cu răspunsurile.

Sfinţii, exemple de ascultare

„Ascultarea lui Noe”, titlul celei de-a treia teme, i-a pus pe cursanţii noştri în situaţia de a se implica mai mult în rezolvarea sarcinilor. Lectura biblică s-a făcut individual, apoi pe echipe, s-au concentrat asupra unui capitol, rezumându-l şi prezentându-l în faţa celorlalţi. Au avut astfel posibilitatea de a interacţiona, de a conlucra, de a se cunoaşte mai bine.

A fost vizionat un fragment din filmul „Secretele Bibliei - Arca lui Noe, legendă sau adevăr?”, care, au spus ei, i-a impresionat. Discuţiile de după vizionare au scos la iveală un ascuţit simţ al observaţiei, dar şi o extraordinară trăire a evenimentului.

Pornind de la Noe, care a fost un model de ascultare faţă de Dumnezeu, am mers mai departe şi am vorbit despre sfinţi - exemple de ascultare: Sfântul Nichita Romanul şi Sfântul Ierarh Antim Ivireanul. Copiii au primit şi temă pentru acasă: să construiască o arcă, după indicaţiile din Ghid.

În final, am fost cu toţii de acord că, indiferent dacă vom reuşi sau nu să construim arca din hârtie, avem cu toţii o corabie gata oricând să ne salveze din cele mai învolburate valuri. Aceasta este Biserica. În ea găsim scăpare cu toţii. Dar pentru aceasta trebuie să ne urcăm în această corabie, să nu amânăm îmbarcarea, pentru că s-ar putea s-o pierdem şi, o dată cu ea, şi posibilitatea noastră de mântuire. Am cântat împreună „Pentru mântuirea mea”, o cântare duhovnicească foarte frumoasă, ca şi celelalte pe care le-am învăţat în lecţiile anterioare: „Doamne binecuvântează” şi „Ţie, Maică-ţi cer”.

Activitatea noastră este, de fiecare dată, „rezumată” pe un panou pe care ne străduim să redăm cât mai plăcut ideile, sperând că poate ar putea fi de folos şi celor care vor participa duminica la Sfânta Liturghie şi la celelalte slujbe din timpul săptămânii.

De fiecare dată, spunem rugăciuni înainte de începerea activităţii, iar la sfârşit cântăm Imnul Maicii Domnului „Cuvine-se cu adevărat....” şi nu uităm să-i îndemnăm să se roage Bunului Dumnezeu să reverse mila Sa cea bogată asupra noastră.

Biserica şi Şcoala, mereu împreună

Cele trei cateheze din luna septembrie au fost, credem noi, pietrele de temelie ale zidirii pe care am început-o cu bucurie şi speranţă. Ne aflăm în febra pregătirii primei activităţi din luna octombrie. Părintele Partenie pune mult suflet, având grijă ca totul să se desfăşoare în condiţii bune. A cumpărat Biblii şi Psaltiri suficiente pentru cei care participă şi a făcut demersuri pentru achiziţionarea celor două Ghiduri catehetice pentru copii, de asemenea, într-un număr suficient.

Toate eforturile noastre se canalizează în direcţia îndrumării copiilor către valorile biblice: Iubirea, Frumosul, Adevărul, Încrederea, Dreptatea, pe care le promovăm şi le cultivăm şi în şcoală, unde ne desfăşurăm activitatea. Suntem întru totul de acord că Biserica şi Şcoala trebuie să fie mereu împreună.

Avem şansa ca, prin bunăvoinţa şi sub îndrumarea părintelui, să fim şi noi, cu puţinul pe care l-am agonisit întru cele duhovniceşti, printre cei care îşi oferă sprijinul „la zidirea şi întărirea sufletească a tuturor copiilor încredinţaţi lor de Mântuitorul Iisus Hristos, spre îndrumare duhovnicească şi luminare a Credinţei”, după cum spunea vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist. (Au consemnat Aurel Răileanu, directorul Şcolii Speciale din Botoşani, şi Alina RĂileanu, profesoară de religie din cadrul aceleiaşi şcoli) ▲