Iadul pornografic de pe internet

Amploarea pe care o are pornografia în zilele noastre nu are precedent în istorie. Deşi nu e o noutate în sine, pornografia cunoaşte o răspândire fără egal, favorizată de tehnica actuală, în special de internet. Nimeni nu ar putea spune câţi sunt cei atinşi de acest flagel, însă există unele date - de-a dreptul înfricoşătoare - care susţin opinia că asistăm la un adevărat proces de pornificare a civilizaţiei actuale.

Iată câteva cifre. Pe internet există peste 500 de milioane de pagini cu conţinut sexual explicit, asta însemnând cam 15% din totalul informaţiei de pe web. Veniturile rezultate anual din această „activitate“, la nivel global, se ridică la o sumă ce depăşeşte 50 de miliarde de dolari. Adică de vreo 3 ori bugetul României pe un an. Această sumă colosală explică, măcar în parte, proliferarea fenomenului, dar şi neimplicarea serioasă a guvernelor lumii în eradicarea sa, probabil mulţumite de procentul pe care îl primesc prin impozitare. Copilăria "generaţiei www", curmată la 11 ani Ca fenomen social, pornografia nu este considerată a fi un pericol prea mare, dacă e să ne luăm după lipsa semnalelor de alarmă trase în această privinţă. Părerile şi poziţiile opiniei publice vizavi de pornografie sunt diferite, acoperind o plajă foarte largă, de la condamnare vehementă, pudoare sau acceptare fără rezerve, în virtutea unei libertăţi de expresie exagerat de larg înţelese. Totuşi, în ce priveşte impactul asupra copiilor şi adolescenţilor, numai cine nu are minte şi suflet nu e de acord că lucrurile nu stau deloc cum trebuie. Mai ales că statisticile arată că prima expunere a copiilor utilizatori de internet la conţinuturi de acest fel se întâmplă pe la vârsta de 11 ani. Internetul este, fără nici o îndoială, un mare privilegiu al epocii noastre. Şi mulţi dintre părinţi au înţeles sau măcar îi cred pe cei care vorbesc despre utilitatea sa în procesul de învăţare. Lucrurile pot lua, însă, o întorsătură neimaginată dacă părinţii nu sunt conştienţi că internetul este minunat, numai atâta vreme cât este asociat cu discernământul, pe care, copiii şi adolescenţii, cel mai adesea, nu îl au format. Dacă problema pornografiei la adulţi e o chestiune care nu suportă multă dezbatere, fiecare fiind liber să facă ce pofteşte, acest pericol ar trebui luat mult mai în serios în ce-i priveşte pe copii. Orice copil expus prematur la conţinuturi nepotrivite vârstei lui poate fi prins într-o capcană care-i poate distruge viaţa. Un adolescent care nu are maturitatea necesară înţelegerii unui act impropriu vârstei sale - pe deasupra fals, regizat - poate fi forţat de pornografie să depăşească prea repede şi insuficient pregătit o vârstă care îl va marca toată viaţa. În plus, ostentaţia afişării acestor produse poate induce o curiozitate maladivă la copil, care altfel nu s-ar ivi. Judecând după canoanele pe care Părinţii Bisericii le-au lăsat pentru devierile care ţin de sexualitate, oricine îşi poate da seama cât de grav este pericolul scufundării minţii în „privelişti necuviincioase“. Marii asceţi au avertizat că sufletul scufundat trupeşte sau chiar numai sufleteşte în desfrâu îşi pierde orice urmă de sensibilitate, nu mai are puterea de a primi harul, de a vedea bunătatea lui Dumnezeu de a primi fericirea şi de a înţelege frumuseţea vieţii, inclusiv cea privitoare la trupesc. În vremurile în care asceţii Filocaliei trăgeau asemenea semnale, decenţa era considerată, indiscutabil, o virtute publică, iar un asalt, ca cel de astăzi, în exacerbarea zonelor infra-umane ale persoanei, era de neimaginat. Cât despre copii, pentru ei acest pericol era ca şi inexistent. Candoare transformată în dolari În ultimul veac s-a dus o campanie lipsită de scrupule în discreditarea decenţei şi a bunului simţ, catalogate în mod pervers a fi simple „concepţii învechite“. Rezultatele se văd în haosul moral actual, dar şi în uşurinţa cu care oameni cu suflete de demoni transformă în dolari candoarea tinerilor. Nu m-aş mira ca şi unii dintre cei care au militat pentru exprimarea publică lipsită de îngrădiri să simtă pe pielea lor (adică pe copiii lor) efectele perverse ale libertăţii prost înţelese. Cum ne putem opune pornografiei pe internet? Cum ne putem proteja copiii? În mod direct, definitiv, total e absolut imposibil. Pornografia pe internet nu poate fi reglementată până când nu va exista o legislaţie acceptată la nivel mondial, lucru care nu se va întâmpla prea curând. Există iniţiative care încearcă punerea la punct a unor sisteme de acces la internet prin dispozitive de filtrare, dar mai este mult până vor deveni şi eficiente şi cunoscute. Până una alta, părinţii se pot documenta mai bine asupra pericolelor de pe net, consultând unele situri de informare, cum este şi cel promovat de pagina web a publicaţiei noastre (sigur.info). Nu mai vorbim de şcoală, care şi ea beneficiază de pârghii educative specifice. Foarte bună ar fi şi o abordare a subiectului în biserică, la predici (desigur, atât cât se poate), dar şi prin discuţii organizate numai cu tinerii. Nu mai spunem de spovedanie, un moment privilegiat, când un tânăr poate afla că păcatul nu este doar o regulă încălcată, ci mai degrabă o rănire a minţii şi a sufletului, cu consecinţe inimaginabile asupra dezvoltării ulterioare. Personal, nu cred că privarea de internet sau paza draconică a activităţii copilului e soluţia în problema discutată. Însă cred într-o discretă supraveghere, asociată cu trezirea dragostei faţă de Dumnezeu, faţă de lucrurile care cu adevărat merită pasiune şi care pot să îl facă pe om fericit.