Identitatea creştină, mărturisirea Evangheliei lui Hristos
Creştinul ortodox dă mărturie despre adevăr, pentru că ştie că Hristos este Adevărul care a venit în lume să dea mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Său (Ioan 18, 37). Venirea în lume a Mântuitorului a adus neamului omenesc mântuirea şi a refăcut legătura omului cu Dumnezeu.
În Ortodoxie ne găsim identitatea creştină şi modul firesc de a fi în această lume, pentru că ea este viaţa în Hristos şi cu Hristos. Prin mărturisirea dreptei credinţe şi împlinirea faptelor bune putem ajunge la mântuire. Trăind în duhul Ortodoxiei, descoperim unitatea între credinţă şi tradiţie, de peste două mii de ani de creştinism.
A fi ortodox nu înseamnă doar să fii, prin botez, membru al Bisericii lui Hristos, ci mai ales să cunoști și să transmiți dreapta credință. Cel care este ortodox trebuie „să creadă toate adevărurile creștine”, să le păstreze și să le apere în fața celor care le răstălmăcesc în mod eretic. Pentru aceasta, ortodoxul trebuie să cunoască bine dreapta credință, deoarece scopul existenţei creştine constă în mântuirea şi dobândirea vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu.
Din păcate, doar enunţăm acest deziderat al existenţei noastre, fără să arătăm că ne dorim cu adevărat să-l împlinim. Ne pierdem timpul pentru mântuire cu tot felul de griji care, în perspectiva dobândirii vieţii veşnice, nu au nici o relevanţă. Pe fondul consumismului şi hedonismului promovat cu obstinaţie în lumea noastră, mulţi ajung să fie captivi ai verbului a avea şi uită că au fost creaţi de Dumnezeu pentru a fi. Aceşti oameni, care la nivel declarativ sunt creştini, prin existenţa lor, arată că vor să dobândească lumea aceasta, şi nu mântuirea, prin care se câştigă Împărăţia cerurilor, ţinta vieţii creştine.
În loc să dedicăm mai mult timp rugăciunii şi împlinirii noastre spirituale prin participarea la sfintele slujbe, nu ştim cum să mai multiplicăm timpul pentru tot felul de lucruri din spectrul consumismului veacului în care trăim.
Mulţi creştini preferă „mall-ul” duminica, în locul participării la Sfânta Liturghie în biserică, motivând că nu au timp în altă zi pentru cumpărături. Adică, în ziua Domnului nu mergi în casa Lui pentru că grijile vieţii te-au încorsetat încât nu mai vezi decât nevoile primare ale existenţei şi le pierzi din vedere pe cele esenţiale, care sunt de factură spirituală şi prin care ajungi la mântuire şi viaţă veşnică.
Noi trebuie să trăim în această lume pentru a ne mântui. Scopul existenţei noastre este mântuirea. Dacă nu atingem această ţintă a vieţuirii în această lume, înseamnă că ratăm Raiul pentru care am fost creaţi. Nu putem trăi fără să avem ca scop dobândirea vieţii veşnice, prin mântuire.
Pentru un creştin asumat, existenţa în această lume este un exil temporar, în care se pregăteşte pentru viaţa netrecătoare din Împărăţia lui Dumnezeu. Sensul timpului în lumea aceasta constă în înveşnicirea noastră prin dobândirea Raiului, unde vom trăi în ziua cea nesfârşită a Învierii lui Hristos.
Viziunea creştină asupra timpului este una mistică, în care privim dincolo de timpul în care trăim, adică în vremea veşniciei din Împărăţia cerurilor, unde trebuie să ajungem după viaţa aceasta trecătoare. Pentru a ajunge acolo este esenţial să avem credinţă în Dumnezeu, pe care s-o vădim prin faptele bune pe care le facem faţă de semenii noştri, în care-L vedem pe Hristos - Domnul Vieţii, Întrupat pentru mântuirea noastră.
Darul vieţii pe care ni-l dăruieşte Dumnezeu prin naştere trebuie să-l înveşnicim prin urmarea lui Hristos, Calea, Adevărul şi Viaţa. Zilele anilor vieţii noastre din această lume să le facem, prin fapte bune, izvorâte din iubirea faţă de aproapele, trepte ale credinţei în viaţa veşnică la care ne cheamă Hristos.
Lumea în care trăim este una plină de frământări, aflată sub povara bombardamentului informaţional şi a crizelor de tot felul, care vin într-o avalanşă peste noi. Creştinul de azi are extrem de multe provocări, care-i asediază viaţa creştină. De aceea, păstrarea identităţii creştine pentru credinciosul acestor timpuri tulburi este esenţială în faţa nivelărilor ideologice la care este supusă lumea şi în care orbirea sufletească este tot mai prezentă.
Mai grav este faptul că unii oameni nu doresc, prin pocăinţa spovedaniei, să părăsească păcatul şi să-şi deschidă sufletul pentru a-L primi pe Hristos prin Sfintele Taine şi astfel să redobândească vederea duhovnicească, prin care să se ferească de rău şi să dobândească mântuirea şi viaţa veşnică din Împărăţia cerească, plină de Lumina dumnezeiască a Preasfintei Treimi.
Identitatea noastră creştină, astăzi, constă în mărturisirea şi trăirea Evangheliei lui Hristos. Având această conştiinţă, nu trebuie să facem compromisuri atunci când este vorba despre credinţa noastră. Atâta timp cât viaţa noastră este ghidată de valorile aduse lumii de Evanghelie, nu ne vom pierde identitatea creştină, pentru că, mergând pe drumul credinţei, suntem sub ocrotirea lui Hristos şi nimic şi nimeni nu ne poate abate de la calea cea dreaptă care ne duce la mântuire.