Ieromonahul Benedict Ghiuş, chipul blândeţii monahale

Era vrâncean şi avea studii temeinice de teologie, continuate cu o bursă la Strasbourg. A făcut parte din generaţia tinerilor teologi formaţi în perioada interbelică, care doreau reformarea structurală a Bisericii Ortodoxe Române, în direcţia unei religiozităţi mai profunde şi exigente.

În 1943, a fost ales episcop de Hotin, dar factorul politic a invalidat actul bisericesc. A fost implicat decisiv în mişcarea spirituală a "Rugului aprins" de la Mănăstirea Antim, pentru care în 1958 a fost arestat şi condamnat de autorităţile comuniste. A suportat asprimea detenţiei, cunoscându-l mai bine pe Dumnezeu. Era chipul blândeţii care îi încuraja pe colegii de suferinţă. După închisoare a fost urmărit permanent de Securitate şi marginalizat, dar părintele Benedict a rămas acelaşi trăitor luminat în credinţa creştină.