Ieromonahul Nifon Corduneanu în închisoarea comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 11 Noiembrie 2010

S-a născut la 19 iulie 1916, într-o familie numeroasă şi simplă de credincioşi din Boroaia, jud. Suceava. De mic copil a rămas orfan, fiind crescut de bunicii săi care îl duceau la Mănăstirea Neamţ să cunoască vieţuirea monahilor din marea lavră a Moldovei. Aşa a intrat în viaţa monahicească, fiind primit de stareţul Victorin Ursachi. Ca ierodiacon a avut ascultarea de secretar al mănăstirii de metanie, apoi, între 1952 şi 1957, a fost egumen al Schitului Vovidenia din apropiere. Împreună cu fraţii Vasilache de la Schitul Pocrov, părintele Nifon Corduneanu a reuşit să le redescopere credincioşilor nădejdea în credinţa creştină, într-o perioadă de mari încercări din partea stăpânirii comuniste. Părintele era căutat neîncetat de pelerinii care refuzau ateismul şi sperau în ajutorul divin. De asemenea, duhovnicul Nifon era cel care îi îndrepta pe elevii de la Seminarul Monahal Neamţ pe calea cea dreaptă. Dar acest fenomen nu a continuat prea mult. În contextul represiunii comuniste declanşate după revoluţia de la Budapesta, părintele Nifon, dar şi fraţii Haralambie şi Vasile Vasilache au fost luaţi în vizorul Securităţii. Astfel, s-a recomandat mutarea părintelui de la Vovidenia la Mănăstirea Neamţ. Totuşi, înaintea adoptării Decretului 410, la 21 iulie 1959, a fost reţinut şi încarcerat în arestul Securităţii din Bacău, după cum se poate vedea în fotografia de epocă. În anchetă a fost acuzat de "agitaţie duşmănoasă, menită a crea un pericol deosebit de grav pentru ordinea social-politică din RPR". La 22 martie 1960, prin Sentinţa nr. 122, părintele a fost condamnat de Tribunalul Militar Iaşi la 6 ani de închisoare corecţională. A fost purtat prin închisorile din Bacău, Jilava, Gherla şi Spitalul penitenciar Văcăreşti. La 19 septembrie 1963 a fost eliberat, o perioadă de timp vieţuind în comuna Vânători, apoi reîntorcându-se în mănăstirea de metanie, unde şi-a dat obştescul sfârşit.