Ieromonahul Vasile Vasilache, slujitorul neobosit

Se trăgea dintr-o familie cu veche tradiţie preoţească şi de prestigiu în ţinutul Fălciului. A urmat Seminarul Teologic din Huşi (1921-1929) şi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1929-1933), dar duhovniceşte s-a construit în umbra spirituală a Mănăstirii Neamţ. Încă din vremea studiilor a fost remarcat de stareţul nemţean din acea vreme, episcopul Nicodim Munteanu. Ulterior, Nicodim, ajuns mitropolitul Moldovei, l-a hirotonit, în 1935, ca diacon celib, iar un an mai târziu l-a tuns în monahism. Prin slujirea şi predica permanentă de la altar, tânărul teolog Vasilache a demonstrat că este vrednic de taina preoţiei, pe care a primit-o de la acelaşi arhiereu. A fost director al Cancelariei mitropolitane de la Iaşi şi mâna dreaptă a mitropolitului Nicodim. După alegerea lui Nicodim ca patriarh, în 1939, preotul Vasile Vasilache l-a urmat la Bucureşti, slujind la Catedrala mitropolitană.