Imagini despre Botez la Meliton de Sardes

De la Meliton de Sardes ne-a rămas o singură scriere completă, şi anume Omilia sa la sărbătoarea Învierii Domnului. Cu toate acestea, printre fragmentele rămase de la acest autor patristic rămas aproape necunoscut din cauza lipsei de informaţii cu privire la viaţa sa, se numără şi câteva pagini dintr-o scriere dedicată Tainei Botezului. Frumuseţea stilistică, precum şi teologia adâncă sunt caracteristicile principale ale scrierilor lui Meliton de Sardes, iar aceste două calităţi esenţiale se regăsesc şi în fragmentele din opera amintită anterior.

Cu toate că informaţiile despre viaţa lui Meliton de Sardes sunt foarte puţine, cercetătorii au rămas impresionaţi de puterea expresivă a puţinelor fragmente păstrate din scrierile sale. Influenţa acestui autor siriac, care a trăit în secolul al II-lea şi a fost episcop al cunoscutei Biserici din Sardes, în cursul istoriei creştine este un fapt indubitabil. Deşi a scris în limba greacă, Meliton este în mod cert un autor care provine din Siria (vezi articolul lui G. Zuntz, "Melito: Syriac?", în: Vigiliae Christianae, vol. 6, nr. 4 (1952), pp. 193-201). El a fost preocupat în primul rând de o receptare corectă a creştinismului în raport cu iudaismul. Se cunoaşte faptul că, la început, creştinismul era considerat doar o simplă sectă iudaică. Părinţii apostolici (vezi cazul Epistolei lui Barnaba) şi Apologeţii (vezi şi cazul Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful în opera sa intitulată Dialog cu iudeul Trifon), printre care se numără şi Meliton de Sardes, au încercat să ofere o prezentare sau o sinteză a principalelor învăţături creştine în contrast cu cele iudaice, tocmai pentru a determina o separare clară a creştinismului de iudaism în gândirea perioadei respective. Omilia Peri Pascha a lui Meliton se înscrie din acest punct de vedere în cadrul operelor majore care prezintă depăşirea Legii vechi în creştinism (vezi şi studiul lui Alistair Stewart-Sykes, "Melitoâs Anti-Judaism", în: Journal of Early Christian Studies, vol. 5, nr. 2, 1997, pp. 271-283). Însă, cu toate că în perioada respectivă creştinismul avea nevoie de o separare clară de iudaism, o parte din tradiţiile liturgice erau în continuare tributare cultului iudaic, un fapt care nu a fost recunoscut întotdeauna cu uşurinţă de autorii creştini din perioada respectivă, incluzându-l aici şi pe Meliton (vezi studiul lui G. Rouwhorst, "Jewish Liturgical Traditions in Early Syriac Christianity", în: Vigiliae Christianae, vol. 51, nr. 1 (1997), pp. 72-93). Meliton va fi recunoscut de altfel drept unul dintre cei mai influenţi autori timpurii asupra dezvoltării liturgice din regiune (în această privinţă rămâne de referinţă studiul prezentat de Paul Gavrilyuk, "Melitoâs Influence upon the Anaphora of "Apostolic Constitutions" 8. 12", în: Vigiliae Christianae, vol. 59, nr. 4 (2005), pp. 355-376). Lucrarea sa Despre Botez a fost pierdută aproape în totalitate. Ne-au parvenit doar câteva fragmente publicate într-o traducere excelentă de Othmar Perler în volumul 123 din prestigioasa colecţie patristică Sources Chretiennes (pp. 229-233) pe care le vom analiza în continuare. Botezul elementelor naturii Primul fragment interesant face referire la diverse simboluri ale Tainei Botezului care pot fi observate în cadrul naturii. "Ce fel de aur, argint, bronz sau fier, după ce este încins nu este botezat în apă astfel încât unele dintre acestea să devină strălucitoare, iar celelalte să se întărească prin scufundare. Întregul pământ este spălat de ploi şi izvoare" (utilizez aici terminologia greacă subliniată în mod special de Everett Ferguson în tratatul său Baptism in the Early Church..., p. 245). Astfel, prin intermediul unor imagini plastice bine alese, Meliton de Sardes poate să afirme prin intermediul unui limbaj simbolic câteva caracteristici ale Tainei Botezului. În primul rând observăm două efecte principale ale Tainei subliniate la începutul acestui fragment, şi anume: întărirea trupească şi sufletească, precum şi redarea strălucitoare a omului nou după efectuarea Tainei. Analogia dintre numele lui Adam şi pământ este subliniată de cea de-a doua frază din fragment. Precum întregul pământ este spălat de ploi şi izvoare, tot astfel omul se reînnoieşte în totalitate prin Taina Botezului. Botezul corpurilor cereşti Pentru a conferi o imagine mult mai amplă simbolisticii sale, Meliton de Sardes vorbeşte la un moment dat de un botez al corpurilor cereşti. Astfel, el precizează: "Dacă vrei să vezi cum sunt botezate corpurile cereşti, vino de îndată la mare şi îţi voi arăta o imagine nouă. şAceasta esteţ marea cea largă, fără de hotar, adâncul nepătruns, oceanul nemăsurat, apa cea curată; baptisteriu al soarelui, loc al curăţirii stelelor, baie a lunii. Cât despre felul cum sunt botezate tainic, învaţă de la mine. (...) Soarele, înflăcărat precum fulgerul, pe deplin nemuritor, este spălat în apă rece dar îşi păstrează strălucirea neapusă. După ce a fost botezat prin botezare tainică, el se bucură nespus. (...) Deşi este unul şi acelaşi, soarele răsare ca nou pentru oameni, întărit din adâncuri, curăţit prin spălare. (...) şStelele şi lunaţ sunt spălate în baptisteriul soarelui asemenea unor buni ucenici" (Baptism in the Early Church..., p. 245). Am insistat asupra terminologiei de limbă greacă nu din dorinţa de a determina cititorul să renunţe la o eventuală lecturare a textului, ci tocmai pentru a arăta că acest fragment al lui Melito de Sardes este conectat direct cu Taina Botezului. Soarele este un simbol al fiinţei umane, tot astfel precum apa mării este un simbol extrem de reuşit al apei cu care se săvârşeşte Taina. Desigur, la prima vedere, Meliton exagerează cu această descriere plină de simboluri, dar o atenţie mai sporită acordată textului în sine ne descoperă faptul că el doreşte să descrie pe scurt toate momentele principale ale Tainei în doar câteva rânduri şi într-un limbaj plăcut creştinilor, care îi poate face să reţină cu uşurinţă semnificaţia iniţierii lor în creştinism. Cu privire la apa curăţitoare a Botezului, Meliton ne spune că aceasta are următoarele caracteristici: marea cea largă, fără de hotar, adâncul nepătruns, oceanul nemăsurat, apa cea curată; baptisteriu al soarelui, loc al curăţirii stelelor, baie a lunii. Apa care ne curăţeşte în Taina Botezului nu poate fi descrisă decât prin imagini care ţintesc la o transcendere a ei. Taina Botezului în general nu poate fi cuprinsă şi înţeleasă în totalitate. Acest lucru se repetă atunci când Meliton descrie de fapt ritualul scufundării şi renaşterii în Hristos a omului nou. Omul a fost creat ca rege al creaţiei. El este asemenea soarelui, care străluceşte printre celelalte corpuri cereşti. Cu toate acestea, el are nevoie de apa Botezului pentru a renaşte din nou, pentru a se întări şi pentru a se curăţa. Acestea sunt cele trei efecte ale Tainei Botezului simbolizate în natură de apusul soarelui, care pare că se scufundă în mare, doar pentru a răsări mai puternic a doua zi. Considerăm că fragmentele păstrate din opera Despre Botez scrisă de Meliton de Sardes demonstrează că, însă din secolul al II-lea d.Hr., creştinii aveau o cunoaştere adâncă legată de Taina Botezului. Personal, cred că atunci când o persoană cunoaşte foarte bine un subiect, ea este capabilă să o expună într-un mod simplu, păstrând totodată profunzimea acestuia în imagini corespunzătoare. Exact acest lucru se întâmplă şi aici, cu imaginea soarelui scufundându-se în apa misterioasă a mării...