Imnul siriac al cerului şi al pământului

Atunci când a descoperit şi a publicat textul Cărţii neprihănirii, alcătuită de episcopul Iso-denah din Basra, abatele Jean-Baptiste Chabot furniza o sursă importantă pentru cunoaşterea monahismului siro-oriental, în special a renaşterii sale din secolele al VI-lea - al VII-lea prin lucrarea Sfântului Avraam cel Mare din Kaskar şi a fiilor săi duhovniceşti, Dad-Iso şi Babai cel Mare. Cartea neprihănirii este un sinaxar monahal ce prezintă vieţile celor mai reprezentativi 140 de asceţi siro-orientali.

În timpul pregătirii traducerii româneşti integrale a acestui text mi-a atras atenţia un imn inedit, compus probabil chiar de către Iso-denah, o mostră din geniul poetic sirian cunoscut deja din imnurile Sfântului Efrem, dar şi al spiritualităţii siro-orientale care a dat naştere unui mistic precum Sfântul Isaac Sirul. Titlul capitolului 30, care conţine acest imn, anunţă că va oferi informaţii despre "Sfântul Mar Ukama, care a întemeiat un schit în peştera lui Mar Ioan din KamUl, un sat din regiunea Qardu". Totuşi, în locul acestor informaţii, Iso-denah ne oferă un imn, a cărui singură legătură cu Mar Ukama este utilizarea de două ori în cadrul textului a cuvântului Ukama (negru) în forma sa de plural. Oferim cititorilor Ziarului Lumina posibilitatea de a citi pentru prima dată în limba română acest imn în traducere inedită fără alte comentarii decât cele legate de sensurile multiple ale cuvintelor din limba siriacă. Textul imnului Mai întâi a zis cerul: "La mine şse aflăţ împărăţia şi îngerii"; şi i-a răspuns lui pământul şi a zis: "La mine şse aflăţ adunările drepţilor". Cerul a zis: "La mine îngerii care stau înaintea tronului"; pământul a zis: "La mine neamurile şi popoarele şi mulţimile (lit: miile) care stau înaintea Crucii". Cerul a zis: "La mine aştrii şi stelele"; pământul a zis: "La mine cei drepţi şi smeriţi." Cerul a zis: "La mine tunetele care-i fac să tremure pe locuitorii tăi"; pământul a zis: "La mine rugăciunile care inspiră teamă alor tăi". Cerul zise: "La mine fulgerele care coboară fără scară asupra ta"; pământul zise: "La mine drepţii care se ridică până la tine fără aripi". Cerul zise: "La mine norii ce poartă fără izvoare ploaia"; pământul zise: "La mine Fecioara care a zămislit fără bărbat". Cerul zise: "La mine acoperământul ce este de folos în tot locul"; pământul zise: "La mine lacrimile ce îmblânzesc pe Dumnezeul dumnezeilor". Cerul zise: "La mine îngerii care risipesc norii"; pământul zise: "La mine sfinţii care înviază pe cei morţi". Cerul zise: "La mine flăcările ce mistuie pe cei răi"; pământul zise: "La mine Botezul prin care sunt iertate păcatele". Cerul zise: "La mine focul care arde pe cei nedrepţi"; pământul zise: "La mine Jertfa care dă viaţă celor ce o mănâncă". Cerul zise: "Eu Îl cinstesc pe Domnul meu şi mi-am acoperit aştrii (lit: luminile), ca să nu fie văzut Domnul pe Golgota"; pământul zise: "Eu L-am înviat pe El, încât m-am cutremurat şi m-am clătinat din temelii, am deschis mormintele mele, am chemat pe cei morţi, am adunat în jurul Mormântului pe cei îngropaţi; am îmbrăcat veşminte negre şi m-am adâncit în tânguire până când L-am văzut înviat întru slavă; şi după trei zile m-a dezbrăcat de veşmintele negre şi m-a îmbrăcat în veşminte albe". Cerul zise: "Eu sunt fericirea celui sfinţit"; pământul zise: "El m-a scos din tină, el m-a înălţat din cenuşă; El a întemeiat în mine locul de odihnă al Bisericii Sale; El m-a aşezat de-a dreapta Sa; El a umplut mesele Sale de bunătăţi şi mi-a dat să mănânc; El a amestecat viaţă în potirul Său şi mi-a dat să beau; şi acum aştept împlinirea fericitelor Sale făgăduinţe. Cerul zise: "La mine El stă pe Scaunul împărătesc"; pământul zise: "La mine se află altarul Său". Cerul zise: "La mine El mi-a adus bucurie prin Învierea Sa"; pământul zise: "Cunună mi-a împletit prin Învierea Sa". Cerul zise: "La mine este adorat doar Creatorul, iar la tine, pământule, sunt adoraţi feluriţi idoli de aur şi de argint"; pământul zise: "Dacă la mine sunt adoraţi idolii, tot la mine sunt martirii, care prin sângele lor au bineplăcut lui Dumnezeu". ▲ Mic dicţionar de termeni, sensuri şi simboluri Iso-denah a trăit în secolul IX, iar majoritatea monahilor despre care relatează au trăit în secolele al VI-lea - al VII-lea. Prin urmare, informaţiile sale provin din surse anterioare lui, pe care el le compilează într-o singură lucrare. Imnul prezentat aici poate fi deci scris de autorul compilaţiei sau preluat din una dintre sursele sale. Termenul siriac -idta se poate traduce atât prin "adunare", cât şi prin "biserică". Termenul siriac batnat cu radicalul bten poate însemna atât "a purta în pântece, a fi însărcinată", cât şi "a zămisli". Expresia alah alahin este o expresie a superlativului în limba siriacă. Termenul ma-mudita are atât sensul "botez", cât şi pe cel de "spălare" sau "scăldătoare", având ca radical verbul -mad - "a scufunda", "a străpunge", "a spăla" şi "a boteza". Termenul siriac qurbana desemnează în general jertfa adusă la altar; prin extensie, cuvântul indică şi jertfa euharistică. De semnalat faptul că verbul nahem este utilizat aici în forma Pa-el ca verb activ tranzitiv: ena mnahemna leh. Termenul siriac sekinta înseamnă atât "mormânt", cât şi "templu" sau chiar "sfinte moaşte". Iso-denah utilizează aici pluralul ukame, care ca adjectiv înseamnă "negri/negre", iar folosit ca substantiv desemnează veşmintele negre de doliu. Literal: "m-am pus pe jeluit". Termenul siriac kahnaita desemnează tot ceea ce ţine de slujirea preoţească, persoane sau obiecte consacrate serviciului divin, având ca radical verbul kahen care înseamnă "a sluji ca preot, a îndeplini serviciul divin, a aduce jertfă în calitate de preot, a sfinţi, a hirotoni". Verbul iteb utilizat în forma de Afel awteb înseamnă atât "a aşeza", cât şi "a întemeia, a numi, a restaura, a reaşeza etc.", astfel încât "aşezarea de-a dreapta" dobândeşte valenţe soteriologice şi antropologice, afirmând actul de restaurare a firii omeneşti prin Mântuitorul Hristos. Termenul siriac folosit aici patura însoţit de sufixul eh - patureh (mesele Sale) are atât înţelesul de masă, cât şi pe cel de dar, fiind folosit în special cu sensul de "altar, masă euharistică". Termenul kursia desemnează atât scaunul imperial sau tronul, cât şi scaunul arhieresc, episcopal. Cele două slujiri sunt unite în Persoana lui Hristos, fapt exprimat în sensul dublu al cuvântului.