„Important este să ţinem de Dumnezeu“
Să ştiţi că mie totdeauna mi-a plăcut Evanghelia, pentru realismul ei. Niciodată nu m-am gândit cum zic unii: „Apăi, dacă n-ai credinţă destulă, nu-ţi ajută Dumnezeu“. Nu se ştie, îţi dă Dumnezeu după credinţa pe care o ai. Important este să te angajezi cu credinţa pe care o ai. Tatălui fiului lunatic nu i-a spus: „Dacă n-ai destulă credinţă, n-am ce-ţi face“. Dimpotrivă, l-a ajutat cu credinţa câtă a avut-o. „De poţi ceva, ajută-ne nouă, fie-ţi milă de noi; cred Doamne, ajută necredinţei mele“ (Mc. 9, 22-24) şi tot l-a ajutat Domnul Hristos. Important este să ţinem de Dumnezeu, să nu ne răzleţim de Dumnezeu şi să folosim rugăciunea aceasta, „Doamne, Iisuse“, dar şi alte rugăciuni. Să ştiţi că eu nu sunt numai pentru rugăciunea aceasta, „Doamne, Iisuse...“, se pot spune şi alte multe rugăciuni, rugăciuni liturgice, şi în trecut, şi în Pateric, dacă cauţi, găseşti şi alte rugăciuni cu care s-au mântuit oamenii. De exemplu, Sfântul Ioanichie zicea: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă mărire Ţie“, aceasta era rugăciunea lui. Şi noi putem zice cuvinte din psalmi, nu trebuie neapărat, tot timpul, să zicem „Doamne, Iisuse...“, putem să zicem: „Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este deajuns spre lauda minunilor Tale“, putem să zicem: „Cât de minunate sunt lucrurile Tale Doamne, toate cu înţelepciune Le-ai făcut“, putem să zicem: „Slăvescu-Te că sunt minunat întocmit“ şi altele, şi altele, câte ne pot veni în minte, să le zicem. „Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ţie îţi mulţumim, Doamne şi ne rugăm Ţie Dumnezeului nostru“, „De tine se bucură ceea ce eşti plină de dar toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei din care Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci. Căci braţul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-ai lucrat. De tine se bucură ceea ce eşti plină de dar toată făptura, mărire ţie“. Ei, dacă le ştii, le zici, dacă nu, nu le zici. Eu de obicei când spovedesc pe cineva întreb: „Ştii să zici «Cuvine-se cu adevărat»?“ De ce? Pentru că atunci când m-am spovedit eu la părintele Arsenie, el a zis „Cuvine-se cu adevărat“, după ce mi-a dat dezlegarea.