In memoriam scriitorul Cristian Livescu
Soborul scriitorilor români contemporani este în doliu, căci unul din cei mai apreciați autori nemțeni, Cristian Livescu, remarcabil eseist, jurnalist, critic literar și de artă, a pășit în ziua cea neînserată a Domnului, luni, 20 mai, lăsând plaivazul său tocit de atâtea sute, poate mii, de pagini scrise, să se odinească, după câteva decenii de neirosită osteneală în domeniul literelor.
Cristian Livescu, prin prodigioasa-i activitate scriitoricească, a marcat în chip fericit cultura nemțeană. „Părinte” al Târgului de carte „Libris”, diriguitor al Editurii „Crigarux” din Piatra Neamț, fondator al revistei literare „Antiteze”, cunoscutul scriitor a fost un neobosit trudnic pe altarul culturii și simțirii românești.
Născut pe 24 decembrie 1945, la Focșani, județul Vrancea, Cristian Livescu a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității București, în 1968, având ca profesori nume sonore: George Călinescu, Tudor Alexandru Piru, G.C. Nicolescu, Alexandru Graur și alții. Parcursul educațional a continuat la Iași, unde a obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea „Al.I. Cuza”, cu teza „Mihai Eminescu - Strategiile textuale ale debutului literar”, care a văzut lumina tiparului într-o ediție premiată pentru valoarea deosebită în cunoașterea multiplelor valențe ale operei eminesciene.
Cristian Livescu a avut debutul literar în 1971, în revista „Ateneu”, unde a publicat ani de-a rândul eseuri, critică și cronică literară. Cu timpul a devenit redactor sau colaborator la numeroase publicații literare românești de prestigiu: „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Tribuna”, „Teatrul”, „Viața românească”, „Flacăra”, „Opinia studențească”, „Contemporanul”, „Antiteze”, „Rampa”, „Asachi”, „Panteon”, „Hyperion”.
Din prodigioasa lui activitate literară amintim câteva volume reprezentative: Introducere în opera lui Ion Pillat, eseu monografic (1980); Scene din viața imaginară, studii și eseuri (1982); Voluptatea Labirintului (1995), studii critice despre proza fantastică la M. Eminescu, Ion Creangă, M. Sadoveanu, Mircea Eliade, Nicolae Breban etc.; Întâiul Eminescu (1999); Ascuns într-o lojă, o istorie a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, 2002; Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte - Integrala prozei și publicistica (prima ediție completă a operei marelui prozator), 2003; Mihai Eminescu, Poemele Ondinei (ediție critică a poemelor eminesciene din perioada începuturilor), 2003; Gânditorul de la Humulești (coordonator), studii și articole despre Ion Creangă, 2008; Eminescu și enigmele Caietului vienez, 2011; Ion Creangă, explorarea unui miracol (2020); Faptele și reveriile poeziei de sub munte, Poeți din Neamț (2020). Un veac de poezie românească. Panoramă critică și antologică (2022).
Membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iași din 1989, Cristian Livescu a fost, în ultimii 10 ani, șeful Reprezentanței Neamț în filiala ieșeană a Uniunii Scriitorilor din România.
Pentru prestigioasa lui activitate a primit numeroase premii și distincții, din care evidențiem: Medalia jubiliară de Aur „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, conferită de Președinția României, pentru contribuția adusă la exegeza eminesciană; Meritul cultural în rang de Cavaler, conferit de președintele României, la propunerea Ministrului Culturii și Cultelor, martie 2004; Premiul de critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor - Filiala Iași (2011); Premiul pentru publicistică literară, pentru contribuția adusă la editarea revistei „Antiteze”, la Zilele revistei „Convorbiri literare”, Iași, 2013; Premiul de critică al revistei „Convorbiri literare” (1996); Premiul de critică la Festivalul literar „Frontiera Poesis”, Satu Mare, 1999, pentru studiul critic „Întâiul Eminescu”; Premiul „Asachi” al Inspectoratului pentru Cultură Neamț, pe anul 1993, pentru lucrarea „Contribuții la tipologia culturală a ținutului Neamț”; Premiul Opera Omnia al revistei „Convorbiri Literare”, decernat cu o lună înainte de marea sa trecere.
Am avut bucuria și onoarea să-l cunosc pe scriitorul Cristian Livescu, colaborând la organizarea mai multor ediții ale „Zilelor Sadoveanu”. La Vovidenia, la Hanul Ancuței, la Tupilați ori la Piatra Neamț, însoțit uneori de doamna Gabriela, distinsa soție a domniei sale, ne-am întâlnit de mai multe ori. M-a onorat invitându-mă la Muzeul „Calistrat Hogaș” din Piatra Neamț, unde organiza numeroase și elevate activități culturale. În toate aceste împrejurări am avut răgazul să-l cunosc pe domnul Livescu nu doar din paginile cronicilor sale, ci și din modul rafinat în care conducea dezbaterile, păstrând pentru dânsul o considerație aparte. Am apreciat, pe lângă profesionalismul și cuvântul său bine meșteșugit, smerenia, franchețea și bunătatea. În câteva rânduri m-a invitat să scriu la revista „Antiteze”, revista de cultură și de artă a județului Neamț, publicație editată de Societatea Scriitorilor din binecuvântatul ținut nemțean.
În ultima convorbire telefonică purtată cu domnia sa, acum o lună de zile, l-am felicitat pentru Premiul Opera Omnia al revistei „Convorbiri Literare”, ce i-a fost decernat pe 17 aprilie, la Primăria Municipiului Iași, care avea să fie ultima distincție ce i-a încununat întreaga carieră scriitoricească. Cu aceeași bucurie și voce caldă mi-a mulțumit și ne-am urat cele de cuviință, urmând să ne revedem în această vară. Era pătruns de o pace și o bucurie parcă neobișnuite, căci se apropiau Sfintele Paști, pe care le aștepta întotdeauna cu emoție sfântă. Postise, se împărtășise după îndătinata noastră rânduială și era parcă mai nerăbdător ca oricând să primească lumina Învierii în mâini, iar de acolo să coboare în suflet. A primit-o luminându-i viața, iar cu această lumină pascală maestrul cuvintelor bine meșteșugite a plecat să se înfățișeze înaintea lui Hristos, Lumina lumii.
Trag nădejde că Cel Ce a biruit moartea și întunericul cu jertfa și Învierea Sa va rândui sufletul robului Său, Cristian, în lumina veșniciei, de care să se bucure așa cum el i-a bucurat cu al său condei inspirat pe cei ce iubesc cartea, cultura și toată simțirea românească.