Înainte-prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci; Târnosirea Bisericii Învierii din Ierusalim; Sf. Sfinţiţi Mc. Corneliu Sutaşul şi Ciprian, Episcopul Cartaginei; Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi Val
Sfântul Cuvios Ioan s-a născut spre sfârşitul veacului al 15-lea, în satul Silvaşul de Sus, din apropierea oraşelor Haţeg şi Hunedoara. Dorind să-şi închine viaţa lui Dumnezeu, a părăsit casa părintească şi s-a închinoviat în obştea călugărilor de la Mănăstirea Prislop, ctitorită de Sfântul Nicodim de la Tismana. După mai mulţi ani s-a retras pe malul abrupt al pârâului Silviuţ, nu departe de mănăstire, unde şi-a săpat singur o chilie în piatră, cunoscută sub numele de Chilia sau Casa Sfântului. Pe când îşi săpa o fereastră la chilie, doi vânători l-au împuşcat, neştiind că el vieţuieşte acolo. Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop stă până astăzi pildă vie de sfinţenie pentru creştini, iar chilia sa rămâne loc de pelerinaj pentru toţi cei care se îndreaptă către străvechea mănăstire a Prislopului.
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Sfinţit Mucenic Corneliu Sutaşul. El a trăit pe vremea Sfinţilor Apostoli şi este primul dintre păgâni care a îmbrăţişat credinţa creştină. Era sutaş în armata romană, având sub ascultarea sa 100 de ostaşi, din ceata ce se chema Italica. Despre încreştinarea sa ne vorbeşte Sfântul Evanghelist Luca în cartea Faptele Apostolilor, la capitolele 10 şi 11. Sfântul Corneliu Sutaşul a fost botezat de Sfântul Apostol Petru, în urma unei viziuni pe care Apostolul a avut-o, referitoare la primirea păgânilor la Hristos. După primirea botezului, Corneliu l-a însoţit pe Sfântul Apostol Petru în multe din călătoriile sale şi pentru râvna sa cea mare a fost aşezat episcop în Cezareea Palestinei. Aducând pe mulţi la Hristos-Domnul, Sfântul Sfinţit Mucenic Corneliu a adormit în pace, încheindu-şi viaţa apostoleşte.