Începutul anului bisericesc şi semnificaţiile acestuia

Anul nou bisericesc generează pentru întreaga creștinătate un nou început. Este momentul prin care întreaga fire văzută și nevăzută dobândește implicita capacitate a renașterii duhovnicești, apropiindu-se asimptotic de Creator. Despre însemnătatea și simbolistica mistagogică a acestui semnificativ moment liturgic vom vorbi în cele ce urmează cu pr. conf. univ. dr. Constantin Băjău, cadru didactic la Facultatea de Teologie din Craiova.

Când vorbim despre anul bisericesc și începutul lui, ne gândim la timp, ca dimensiune a vieţii omului. Creat odată cu lumea, timpul ne de­finește existența creștină. Primul verset al Sfintei Scripturi vestește aceasta: „La început a făcut Dumnezeu...” Dar ce putem spune despre timp, ca dimensiune a vieții eclesiale?

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, este capul nevăzut al Bisericii, dar și apogeul istoriei religioase a omenirii, așa cum spunea părintele profesor Ene Braniște. Istoria de până la Întruparea Logosului este timpul de așteptare al omenirii, orientat mesianic spre El. Cultul bisericesc, în cadrul anului bisericesc, nu constituie o simplă amintire a trecutului, ci ne sugerează și evenimentele viitoare. Prin marile sărbători ale anului bisericesc participăm noi înșine la cele comemorate. 

Calendarul, ca sistem de măsurare a timpului, se întocmește pe durata unui an. Calendarul creștin are o origine romană. În limba română, denumirile lunilor anului și ale zilelor săptămânii sunt toate de origine latină, cu excepția sâmbetei (cuvânt iudaic, ajuns în limba română tot prin intermediul limbii latine). Cum s-a făcut trecerea de la calendarul roman, cu sărbătorile păgâne, la calendarul nostru?

În modul cel mai firesc. În calendarul întrebuințat în Imperiul Roman și preluat de creștini, au fost introduse sărbătorile specifice credinței noastre. Lunile au fost împărţite în săptămâni (cu 7 zile fiecare), după modelul evreiesc. Interesant este și faptul că la romani prima lună a anului era luna martie. Lunile septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie erau lunile: a șaptea..., a zecea, iar aceste denumiri s-au păstrat și în limba română: septembrie..., decembrie. 

Biserica face simțită prezența Mântuitorului în viața creștinilor 

În curgerea anului, luna septembrie ocupă un loc aparte. Întâia zi a acesteia reprezintă pentru Biserica noastră dreptmăritoare începutul anului bisericesc, adică a Indictului. Ce se poate spune despre comemorarea iconomiei mântuirii în cursul timpului, a anului bisericesc?

În fiecare moment al existenței noastre, Biserica face simțită prezența Mântuitorului în viața creștinilor, întreține mereu amintirea Domnului, cu învățătura și faptele Sale, mai ales prin felul cum este alcătuit anul bisericesc sau liturgic și prin momentele sale de referință: sărbători, posturi și alte momente importante pentru noi creștinii.

De ce aceste momente ale anului bisericesc se repetă de la un an calendaristic la altul? Desigur, cu diferențele cunoscute.

Faptul că sărbătorile, posturile și toate celelalte slujbe bisericești revin în fiecare an ne reîmprospătează memoria, ne fac să retrăim în propria noastră viață momentele mântuitoare ale activității Domnului nostru Iisus Hristos și în general ale istoriei mântuirii neamului omenesc. Iar fiecare dintre diviziunile anului liturgic (luna - săptămâna - ziua) ne sfințeşte viața prin rugăciunea continuă.

În centrul istoriei mântuirii noastre sunt Jertfa, Patimile, Moartea și Învierea Domnului 

Anul calendaristic este împărțit în 12 luni și în patru anotimpuri. Care este împărțirea anului bisericesc și în raport cu ce moment se realizează această împărțire?

În centrul istoriei mântuirii noastre sunt Jertfa, Patimile, Moartea și Învierea Domnului. În centrul anului bisericesc stă sărbătoarea Învierii Domnului. În raport cu Sfintele Paști, anul nostru bisericesc se împarte în Triod (ca perioadă pre-pascală), Penticostar (perioada pascală) și Octoih (perioada post-pascală). În cursul fiecărui an bisericesc, privit în întregul lui, se comemorează întreaga viață și activitate a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu cele trei aspecte ale misiunii Sale, dar mai ales cu activitatea Sa arhierească. De aceea, vorbim despre caracterul pascal al cultului și al anului bisericesc. Prin felul cum este întocmit anul nostru bisericesc, amintirea Mântuitorului este permanentă în fiecare zi a vieții noastre.

Ce rol au celelalte sărbători ale anului bisericesc legate de Mineie?

În același timp cu comemorarea Mântuitorului, creștinii trăiesc amintirea vieții și a lucrărilor celorlalte persoane sfinte din istoria Bisericii noastre: profeți, drepți, apostoli, martiri, sfinți. Toți au lucrat și s-au jertfit pentru Biserică. Ei sunt modelele noastre și mijlocitori în rugăciune pentru noi. Între ei, un loc aparte în sufletele noastre are Preacurata Fecioară Maria, de Dumnezeu Născătoarea, a cărei Adormire am cinstit-o de curând și cu a cărei prăznuire a Nașterii (8 septembrie) începe anul bisericesc. 

Există deci, în alcătuirea anului bisericesc, o succesiune de sărbători cu dată fixă și de sărbători cu dată schimbătoare?

Da, există, pe de o parte, sărbători a căror dată este schimbătoare și ține de data serbării Paștilor și au în centru Persoana și lucrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Există și sărbători cu dată fixă, care îi comemorează pe sfinții pomeniți în fiecare zi a anului. 

Anul civil începe la 1 ianuarie. De ce anul bisericesc începe la 1 septembrie?

În tradiția Legii celei Vechi, 1 septembrie era începutul anului evreiesc și se crede că în această zi s-a început creația lumii. Și tot în această zi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos Și-ar fi început activitatea publică. Sfântul Evanghelist Luca spune că Domnul Iisus a venit în Nazaret, unde crescuse şi, „după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească. Şi I s-a dat cartea Prorocului Isaia. Și, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor... Și să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca 4, 16-19).

Cu ce gânduri trebuie să începem noul an bisericesc pentru a ne bucura de roade duhovnicești în viața noastră creștinească?

Cred că sunt încurajatoare pentru noi cuvintele din cartea Profetului Isaia (cap. 41): „Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veșmântul veseliei M-a acoperit”.