Închisorile preotului Dumitru Saghel din Ghirdoveni - Dâmboviţa

S-a născut la 5 aprilie 1911 în satul Ghirdoveni, judeţul Dâmboviţa (astăzi în comuna Ion Luca Caragiale). După absolvirea Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (1933-1937), primeşte darul preoţiei, mai apoi fiind numit preot în satul natal. În perioada guvernării naţional-legionare este implicat în activitatea noului partid-stat, ajungând, se pare, până la funcţia de şef de cuib. În timpul rebeliunii legionare rămâne la domiciliu, dar asta nu-l lipseşte de supravegherea din partea Jandarmeriei. Din aceste motive, în toamna anului 1944 este internat pentru o lună. Poartă stigmatul de legionar şi, în consecinţă, este urmărit de autorităţile comuniste. La 19 iulie 1952 este arestat de Securitate şi anchetat la Securitatea Regiunii Ploieşti. Prin Decizia MAI nr. 508/1953 este trimis în detenţie administrativă în colonie de muncă pentru o perioadă de 60 de luni. Trece prin Centrul de Triere Bucureşti, apoi ajunge prin coloniile de la Capu Midia (aprilie 1953), Oneşti (septembrie 1953 şi martie 1954) şi Borzeşti (februarie 1954). La 30 mai 1954 este eliberat din colonia de la Oneşti. Revine în parohia sa, înţelegând că trebuie să se acomodeze cu un regim tot mai represiv. Este urmărit de organele de represiune, constatându-se că întreţine relaţii cu foşti legionari. La 12 iunie 1959 este arestat din nou şi trimis pentru anchetă în arestul Se­curităţii din Ploieşti. Neagă orice activitate legionară clandestină, susţinând că relaţiile cu foşti legionari sunt fie de natură profesională, fie de amiciţie. Este inclus într-un lot de 18 arestaţi de diferite categorii profesionale, consideraţi membri ai unei „organizaţii legionare contrarevoluţionare” din Moreni, deşi nu avea legături cu aceş­tia. De altfel, în concluziile de învinuire din 5 august 1959, despre preotul Saghel se vorbea despre cu totul alte culpe: „După instaurarea puterii populare din ţara noastră, Saghel Dumitru a dus o campanie de instigări în rândul populaţiei, căutând să semene neîncredere în trăinicia regimului democrat-popular. De asemenea, ca preot în comuna Ghirdoveni, prin natura serviciului, a luat legătura cu o însemnată parte dintre cetăţenii acestei comune în faţa cărora şi-a manifestat nemulţumirea faţă de actualul regim din RPR, spunând că va duce ţara la ruină, deoarece nu crede în Dumnezeu, că el a avut foarte mult de suferit de pe urma acestui regim, întrucât nu mai are salariu de la stat, iar cetăţenii nu mai vin la biserică”. Prin Sentinţa nr. 978 din 3 octombrie 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost condamnat la 15 ani muncă silnică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Ploieşti (1959), Jilava (noiembrie 1959, în tranzit) şi Aiud (martie 1960). La 17 aprilie 1964 a fost eliberat din Penitenciarul Aiud, revenind la parohia sa.