Inima - calea spre Domnul
Origen, Din omiliile Evangheliei de la Luca, Omilia a XXI-a, V-VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, pp. 110-111
„Pregătiți, zice glasul, calea Domnului. Ce fel de cale trebuie să pregătim noi Domnului? Este vorba despre o cale trupească? Cuvântul Domnului poate, oare, străbate o atare cale? Sau trebuie pregătită Domnului o cale lăuntrică și rânduită, în inima noastră, ca pe niște piste drepte legate între ele? Aceasta este calea pe care a intrat Cuvântul lui Dumnezeu, Care se așază în inima omenească, în stare să o cucerească. Mare este inima omului și cuprinzătoare! Câtă putere cuprinde ea când este curată! Vrei să cunoști mărimea și lărgimea ei? Ia aminte la îndrumarea dumnezeiască care învață, căci El este cel care zice: El mi-a dat cunoștința cea adevărată despre cele ce sunt, ca să știu întocmirea lumii și lucrarea stihiilor. Începutul și sfârșitul și mijlocul vremurilor, întoarcerile anotimpurilor și prefacerile văzduhului, cursurile anilor și rânduiala stelelor, firea dobitoacelor și apucăturile fiarelor, puterea duhurilor și gândurile oamenilor, feluritele neamuri ale plantelor și însușirile rădăcinilor (Înțelepciunea lui Solomon 7, 17-20). Vezi, așadar, că nu este mică inima omului care îmbrățișează atâtea lucruri. Dar să nu înțelegi această mărime în mod trupesc, ci s-o înțelegi ca pe o putere a Lui în stare să pătrundă în cunoașterea atâtor și atâtor adevăruri. Iar ca să-i facem pe toți oamenii de rând să înțeleagă măreția inimii lor, să dăm câteva pilde luate din viața de toate zilele. Toate orașele pe care le-am străbătut le păstrez în amintirea minții: caracteristicile lor, așezarea lor, zidurile, clădirile, toate acestea mi-au rămas în inimă. Drumul pe care l-am străbătut mi-a rămas întipărit și imprimat în memorie, marea pe care am navigat am întipărit-o discret în cugetul meu liniștit. Precum am spus, inima omului nu e mică. Ea poate cuprinde atâtea și atâtea lucruri. Și dacă nu este mică, pentru că ea îmbrățișează atâtea lucruri, atunci se poate pregăti, prin ea, și calea spre Domnul, trasând o linie dreaptă, pentru ca Cuvântul Înțelepciunii lui Dumnezeu să păşească pe ea.”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilie la Psalmul XXXII, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 461
„După cum cel ce vrea să scrie pe o tăbliță de ceară trebuie, mai întâi, să şteargă ce-a fost scris mai înainte, întinzând bine ceara, şi aşa să scrie literele pe care le vrea, tot aşa şi inima care voieşte să primească în chip lămurit cuvintele dumnezeieşti trebuie curățită de cugetările cele potrivnice.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)