Interacţiuni nedorite

Dacă, de regulă, medicul ţine seama de posibilitatea interacţiunilor dintre medicamentele pe care le prescrie, el nu poate ghici care vor fi consecinţele atunci când pacientul îşi procură şi consumă în plus medicamente ce se pot obţine fără reţetă. De aceea, recomand tuturor celor ajunşi în această situaţie să spună farmacistului ce medicamente îşi mai administrează, pentru ca acesta să îi pună în gardă asupra unor interacţiuni periculoase ce pot apărea.

Ca o consecinţă a vremurilor de criză, culoarele policlinicilor sunt pline de pacienţi care aşteaptă mai mult sau mai puţin răbdători un consult medical. Deoarece majoritatea sunt oameni în vârstă, care se deplasează cu greutate, ei încearcă să profite de prezenţa în policlinică pentru a-şi lua bonuri pentru mai multe specialităţi medicale. Astfel că, nu de puţine ori, pacientul "defilează" (cu sau fără trimitere de la medicul de familie) prin faţa mai multor medici. După fiecare consultaţie, în mod logic, primeşte o prescripţie medicală cu medicamentele indicate pentru afecţiunea respectivă. Deşi, conform reglementărilor, au dreptul la un număr de medicamente compensate, de cele mai multe ori bolnavii merg la farmacie şi îşi procură, în funcţie de posibilităţile materiale, şi medicamente cu preţul întreg. Din păcate, în tot acest circuit (medic de familie-medic specialist-medic de familie-farmacist) se pot produce disfuncţionalităţi în managementul terapeutic. Cel mai adesea se produc interacţiuni nedorite între medicamente prescrise de diverşi medici. Iată un exemplu: un bolnav de ulcer, căruia i s-au prescris, pentru calmarea durerilor, preparate care conţin calciu sau magneziu, face o infecţie generală pentru care i se prescriu, de către alt medic, tetracicline. Puţini ştiu că, la nivelul stomacului şi intestinului, între tetracicline şi calciu sau magneziu se produce o combinaţie stabilă, care împiedică absorbţia tetraciclinelor. Din această cauză tratamentul antiinfecţios eşuează şi starea bolnavului se poate agrava până la un nivel periculos. Se cunoaşte astăzi faptul că unele medicamente au capacitatea, după o administrare de câteva zile, să-şi stimuleze enzimele proprii de metabolizare, ceea ce le scade eficienţa. De exemplu, un somnifer ca fenobarbitalul, care poate da, la început, un somn de 10-12 ore, determină, după o utilizare de câteva zile, scăderea perioadei de somn la 6-8 ore şi chiar mai puţin. Aceleaşi proprietăţi de stimulare a metabolizării (numită şi inducţie enzimatică) se observă şi în cazul altor medicamente, cum ar fi rimfampicina, carbamazepina, fenitoina, care pot stimula metabolizarea antidiabeticelor orale sau a analgezicelor opioide administrate concomitent, diminuând astfel efectul acestora. Chiar şi simpla administrare a aspirinei împreună cu cafeina (din cafea sau din băuturile energizante) poate determina dureri gastrice, ca urmare a reactivării unui ulcer. Pe de altă parte, administrarea cărbunelui medicinal concomitent cu paracetamolul reduce absorbţia paracetamolului şi scade substanţial efectul analgezic al acestuia. De altfel, şi alcoolul poate interacţiona cu multe medicamente. De aceea, atunci când nu se ţine seama de recomandarea medicului de a evita consumul de băuturi alcoolice în timpul unor tratamente, se pot produce efecte secundare neplăcute sau chiar grave, cum sunt hipotensiunea sau hipertensiunea şi tulburări nervoase, care pot merge până la comă.