Ion Mitican, un corifeu al Iașilor vechimii

Pe 24 martie s-au împlinit patru ani de când Iașiul, fără Ion Mitican, e anevoie de povestit. În traista lui fermecată au adăstat chipurile orașului de altădată, cu discreția, cu aureola boemiei, cu iernile geroase și verile lichefiante, cu nervii Bahluiului, mereu revărsându-se, cu molimele și mizeria mahalalelor, cu Universitatea, cu mințile strălucite ce-au urcat și au coborât Copoul de sute de ani.

Nici un nume n-a reușit, în vremurile de după 1989, să se lipească mai abitir de pecetea de „povestitor al Iașilor” decât cel al lui Ion Mitican. Căci el, deși inginer de meserie, a făcut parte din tagma rarilor scormonitori ai trecutului.

Pasionat încă din studenție de istorie, a urmat cu perse­verență acest drum, care, mai ales după pensionare, l-a acaparat cu totul. Și-a petrecut jumătate din timp în sălile de lectură ale Bibliotecii Centrale Universitare, cercetând lucrările istoricilor ce au scris despre Iași, dar mai ales citind, în Sala Periodicelor, presa de epocă. Pasiunea asta mistuitoare s-a concretizat în mii de fișe de lectură, parte din munca de documentare concentrându-se în 22 de cărți despre oameni, locuri, întâmplări, clădiri din Iașii de odinioară, într-un serial de televiziune și în sute de articole publicate în reviste și ziare locale. Aproape patru ani de zile (perioada 2007-2010) a publicat săptămânal, în „Ziarul Lumina”, episoade din atât de bogata istorie a capitalei Moldovei. L-am invitat să scrie în cadrul unei rubrici intitulate „Iași, file de poveste”. De bucuria fiecărei noi povești pe care avea să o publice, intra valvârtej în redacția de la „Lumina” și-mi spunea, aproape uitând să respire: „Domniţo, azi am o poveste trăsnet! Să vedeţi ce-am descoperit…”

În perioada comunistă, în plin avânt al sistematizării orașului, a luptat prin toate mijloacele pentru salvarea clădirilor-monument istoric. Cu ace­eași dârzenie, cu aceeași vivacitate a militat pentru salvarea patrimoniului cultural și istoric al Iașiului și după 1989.

Era un ghem de nestăvilită energie, în ciuda vârstei. Putea fi văzut adesea pe străduțele vechi ale orașului, căutând casa părăginită a vreunui boier moldovean. Sau pe strada Lăpuș­neanu, vorbind unui grup de turiști despre istoria Bisericii Banu sau a Palatului lui Cuza. Sau coborând și urcând Copoul, cu mapa sub braț, ca să facă, inevitabil, oprirea zilnică în sala în care-l așteptau ziare galbene ca ceara, cu iz de praf și de târg de demult.

Ca om, era de o bunătate teribilă. Molcom, hâtru, mucalit, grăia dulce, moldovenește, așa cum învățase în casa părintească din Dăneștii Vasluiului. Devenea „arțăgos ca un moșneag” - sintagma îi aparține - doar atunci când avea de-a face cu negustorii de trecut, cu cei care ar fi fost în stare ca în locul vreunei clădiri-monument să ridice un bloc ori vreo altă hidoșenie de clădire la modă.

Pe chip, anii îi așezaseră lumină și înțelepciune, parcă pentru a pecetlui celalalte daruri căpătate de la neamul de răzeși din care scoborâse: trup mărunțel, privire ageră, sprâncene stufoase și-o mustață ce devenise, în timp, o marcă personală. Amintirea acestui chip și cărțile despre orașul pe care atât de mult l-a iubit rămân, peste timp, emblema nemuririi lui Ion Mitican.

In memoriam

În perioada 19-24 martie, Cenaclul „Ion Mitican” Iași a organizat o serie de activități pentru a onora memoria celui cunoscut în capitala Moldovei drept unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei orașului. Astfel, în ziua de 19 martie, pe esplanada Palatul Culturii-Palas a avut loc un concurs-test de orientare turistică sub genericul „Să ne cunoaștem orașul!”, la care au participat copii din cinci școli ieșene, precum și membri ai cluburilor Palatului Copiilor din Iași. În paralel, a fost organizată o expunere de imagini și videoclipuri cu aceeași tematică.

Duminică, 20 martie, la Cimitirul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Iași” a avut loc slujba de pomenire a celui care a fost Ion Mitican.

Miercuri, 23 martie, membrii Cenaclului „Ion Mitican”, precum și cei ai Cenaclului „Castanul Unirii” din Iași, alături de prietenii care l-au cunoscut și apreciat pe Ion Mitican s-au deplasat la Dănești, în satul natal al scriitorului, pentru a reface, în memoria sa, drumul spre casă. Excursia se intitulează sugestiv „Răzeșii din Dănești”. Seria evenimentelor dedicate memoriei lui Ion Mitican s-a încheiat pe 24 martie, când s-au împlinit patru ani de la plecarea sa în veșnicie, cu o expoziție de fotografie și o proiecție de imagini din documentarele de televiziune realizate de scriitor, la Galeriile din cadrul Centrului de Informare Turistică al Primăriei Iași.

Mică biografie

Ion Mitican (1931-2012) s-a născut în localitatea Dănești, din județul Vaslui. Primii ani de școală i-a făcut în satul natal, apoi a urmat cursurile Liceului Național din Iași. Încă de pe atunci avea să înceapă a iubi Iașiul și drumețiile.

A absolvit Facultatea de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic Iaşi, dar a refuzat, după absolvirea studiilor, un post de inginer în Ministerul Energiei Electrice, preferând să activeze la Uzina Electrică din Vaslui, din dorinţa de a-şi respecta promisiunea pe care o făcuse consătenilor, de a electrifica satul natal.

Din 1960 până în 1994, când a ieșit la pensie, a lucrat în cadrul regionalei CFR Iași, executând instalații electrice și de telefonie. Grație lui a fost introdusă în premieră în România, în perioada comunistă, sistemul de radiotelefonie pe calea ferată.

Ultimii 18 ani din viață și i-a dedicat în totalitate pasiunii pentru care a ars întreaga viață: istoria orașului Iași. 22 de volume, semnate de Ion Mitican, dau astăzi mărturie despre truda sa.