Jurământul cercetaşilor români în faţa Bisericii

Primele grupuri ale cercetaşilor români au apărut în 1913 la Braşov şi Bucureşti, la iniţiativa profesorului de geologie Gheorghe Munteanu-Murgoci, care luase contact cu acest suflu tineresc în Anglia.

În linii mari, cercetăşia era o formă de educare a tineretului, prin cultivarea spontaneităţii, a spiritului de aventură şi a corectitudinii în societate. În România, Asociaţia cercetaşilor români a luat fiinţă în 1914, an în care Biserica Ortodoxă din Vechiul Regat a înţeles că pentru educarea corectă a acestor tineri cercetaşi este nevoie de sprijinul Bisericii. Aşa se face că prima organizaţie cercetăşească din Bucureşti a fost chemată, la 16 noiembrie 1914, să depună jurământul de fidelitate faţă de ţară şi Biserică la Arenele Romane, în faţa preotului Iuliu Scriban. Prezenţa acestui cleric nu era întâmplătoare, deoarece în timpul studiilor din Occident devenise adeptul creştinismului social, o formă mai flexibilă de a răspunde la problemele vremii care se succedau tot mai repede şi la care Biserica trebuie să răspundă. În 1937, asociaţia cercetaşilor a fost înlocuită de "Straja Ţării", care avea în frunte pe regele Carol al II-lea, "Marele Străjer", organizaţie la care trebuiau să participe toţi tinerii din România.