La început de post, în pustia din pustiul Capitalei

Duminică, 14 noiembrie, în ziua prăznuirii Sfântului Apostol Filip, unul dintre propovăduitorii Creştinismului pe pământul strămoşilor noştri, şi a Sfântului Grigorie Palama, am lăsat sec pentru Postul Naşterii Domnului, iar astăzi, 15 noiembrie, de ziua Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ, intrăm, efectiv, în post. Despre această perioadă specială din viaţa creştinului ortodox, precum şi despre rânduielile monahale, nevoirile credincioşilor din perioada care precede bucuria sărbătoririi Naşterii Domnului, am discutat cu părintele ieromonah Ioan Meiu, de la Schitul Darvari, "pustia din inima Capitalei".

Aproape nici nu ne dăm seama, nici nu mai ştim că în inima Capitalei, într-un spaţiu înghesuit între betoanele mileniului rătăcit, luminează o pustie în care bate ortodox o inimă a credinţei. Zilnic, rătăciţi în propriile rătăciri, trebăluim bezmetic pe străzi, închinându-ne mai abitir la reclamele luminoase decât la sfinţii din biserici, ca şi când viaţa ar fi doar un chin expus pe orizontala păcatului, fără perspectiva verticală a mântuirii, fără profunzimea adâncimii speranţei. În acest cadru "fotografic" mărşăluim spre nu ştiu ce viitor, spre nu ştiu care vis, dorind, obsesiv, prosperitatea, mai binele, ca şi când toate acestea ni s-ar cuveni, ca şi când nu am avea nici o datorie, nici un reproş, nici o rătăcire, nici un regret. Este însă suficient să ne trezim, fie şi numai pentru câteva clipe, în bucuria pustiei din mijlocul Bucureştiului disperat, ca să înţelegem că viaţa înseamnă altceva şi, incredibil, că nu suntem părăsiţi. Că, dincolo de porţile disperării noastre, cineva se roagă şi chiar reuşeşte uneori să ne vindece de pierzanie. De uitare, de ignoranţă, de nepăsare, de neputinţă, de neştiute şi neînţelese dureri, fără să ne ceară ceva în schimb, invitându-ne, simplu, doar să credem în iubirea vindecătoare a Lui: a Mântuitorului Iisus Hristos Care, într-o zi anume de la Facerea lumii, "S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om". Despre acest moment decisiv, care a pus punct istoriei, pentru a o slobozi apoi după noile legi fireşti ale existenţei, despre acest unic praznic, pentru a cărei slăvire trebuie să ne pregătim 40 de zile, despre rânduielile monahale din "pustia" Darvari, din mijlocul pustiului Capitalei, precum şi despre mâncărurile perioadei de post, am vorbit cu un smerit nevoitor al obştei, care înfruntă şi se confruntă zilnic cu încercarea: părintele ieromonah Ioan Meiu. Posturile anului, ca echilibrul mesei cu patru picioare "Este o rânduială a lui Dumnezeu ca şi în oraşe să existe monahi şi povăţuitori pentru semenii care au nevoie de ei. Eu cred că atât timp cât ai linişte în suflet poţi să o oferi şi celor din jur, asemenea liniştii pe care ţi-o oferă pustia. Totul ţine de liniştea interioară pe care o primeşti prin rugăciune, prin ascultare. Iată de ce nu există nici o problemă să fi monah în inima Capitalei, la Darvari, unde ne aflăm noi. Mulţi părinţi de la Catedrala patriarhală sau de la Mănăstirea "Radu Vodă", când vin aici, spun că vin la pustie", ne motivează convingător opţiunea de a se "lăsa" ispitit, chiar în Bucureşti, inima inimii rătăcirilor, părintele Ioan. Apoi ne dezvăluie cele necesare cunoaşterii despre Postul Crăciunului. "Foarte mulţi oameni se întreabă de ce este necesar să postim pentru Naşterea Domnului, pentru că acest eveniment este o sărbătoare a bucuriei. Sfinţii Părinţi au rânduit acest lucru. Ca la o masă care are nevoie de patru picioare pentru a fi stabilă, aşa şi anul are patru posturi: Postul Paştilor, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Crăciunului. Toate, pentru a-l întări pe creştin în lucrarea mântuitoare. Din păcate, foarte mulţi oameni aşteaptă să înceapă postul gândind mai degrabă la un regim de slăbire. Este adevărat, postul este bun şi din acest punct de vedere. Dar, în primul rând, trebuie să ne gândim la curăţirea sufletului, pe care o vom dobândi doar printr-o asceză şi printr-o înfrânare a trupului, pe care le primim în post. Pentru că postul presupune o înlăturare, pentru o perioadă, a mâncărurilor grele, cum ar fi carnea, lactatele, ouăle, care obosesc trupul. Iar obosirea trupului duce la obosirea sufletului pentru rugăciune, pentru lucrarea mântuitoare. Acest post este deopotrivă unul al bucuriei, pentru că la finalul lui întâmpinăm Naşterea Domnului şi o preînchipuire a Legii Vechi, în care toţi proorocii s-au rugat şi s-au pregătit pentru venirea lui Mesia. În post, cine pune înainte de toate împărăţia lui Dumnezeu va primi cele materiale şi sufleteşti de care are nevoie. În această perioadă, bineînţeles, trebuie să devenim mai buni cu cei din jurul nostru, să încercăm să facem milostenii mai multe. Mai ales în preajma acestei sărbători când Însuşi Mântuitorul a primit daruri de la magi. La fel şi noi, în amintirea acestui adevăr, trebuie să ne gândim la fraţii noştri care se află în suferinţe materiale sau sufleteşti şi să le dăm din puţinul nostru, pentru că numai atunci vom putea primi roadele binecuvântate ale postului. Milostenia, împletită cu rugăciunea şi cu participarea la sfintele slujbe, este esenţa postului, mult mai importantă decât mâncarea în sine. Trebuie să avem fapte vrednice de mântuirea noastră", ne spune părintele Ioan Meiu. Rânduieli monahale ce preînchipuie venirea lui Mesia În ceea ce priveşte rânduiala slujbelor la mănăstire în această perioadă de post, sigur, există evidente adăugiri la cele obişnuite, nu la fel de mari ca în perioada Postului Paştilor. "Începând cu data de 21 noiembrie, în cadrul slujbei de Utrenie, se adaugă Catavasiile Naşterii Domnului, care se cântă până în data de 30 decembrie, când se săvârşeşte Odovania Naşterii Domnului. În seara dinaintea începerii postului, părintele stareţ rosteşte o rugăciune de dezlegare, iar fraţii din mănăstire îşi cer iertare unul celuilalt, pentru a intra în post cu sufletul curat", ne spune părintele Ioan. Apoi, Cuvioşia Sa ne face câteva precizări cu privire la regimul alimentar al acestui post, la fel de importante pentru călugări şi mireni: "În Postul Crăciunului, pe lângă legume, se pot consuma şi preparate din peşte în aproape toate sâmbetele şi duminicile cuprinse între 21 noiembrie şi 20 decembrie. Urmează câteva zile de post mai aspru, până la 24 decembrie, când nu mai există dezlegare la peşte. Dacă avem zile de prăznuire ale unor sfinţi mai importanţi, cu Polieleu şi Dexologie mare, atunci se face dezlegare la peşte. Aşa cum se întâmplă, de pildă, în zilele Intrării în Biserică a Maicii Domnului, ale praznicelor Sfântului Andrei, Sfântului Nicolae, Sfântului Sava sau Ignatie Teoforul. Lunea, miercurea şi vinerea, dacă este sărbătoare cu cruce roşie în calendar, va fi dezlegare la peşte. Dacă este doar cu cruce neagră, va fi dezlegare doar la vin şi untdelemn. Este evident că în perioada Postului Crăciunului, în mănăstiri se mănâncă preparate de post. În primul rând, murăturile, care sunt foarte proaspete şi foarte bune, apoi preparatele care s-au pregătit pentru iarnă: zacusca, ciupercile, legumele. În mod deosebit trebuie să amintim despre ziua ajunării, din 24 decembrie, când nu se consumă nimic până la asfinţitul soarelui, ba chiar până la răsăritul Luceafărului, care preînchipuie steaua care i-a călăuzit pe magi spre Betleem. În această seară, se obişnuieşte a se consuma grâu fiert cu miere, legume uscate, covrigi, seminţe, pentru a aminti de postul lui Daniel din Vechiul Testament şi de cel al celor trei tineri din Babilon, hrăniţi cu seminţe, care arătau mai frumoşi decât cei hrăniţi cu multe desfătări, cum se spune într-o rugăciune a binecuvântării prinoaselor, tocmai pentru a ne aduce aminte de profeţii Vechiului Testament care prin acest post preînchipuiau venirea Mântuitorului în lume", ne mărturiseşte părintele Ioan. Un post acreditat încă de pe vremea Fericitului Augustin Postul Crăciunului are, evident, istoria lui. Părintele ieromonah Ioan Meiu ne punctează câteva date din această realitate: "Primele date pe care le avem despre Postul Crăciunului provin de la Fericitul Augustin, din secolele IV-V, şi de la episcopul Leon cel Mare al Romei, cel care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit de el "Postul din luna a zecea". Ca datare corectă a acestui post şi ca uniformizare a respectării lui avem informaţii de la Sinodul local din Constantinopol, care s-a ţinut în 1166, sub patriarhul Luca Crysoverghi. Atunci s-a hotărât ca acest post să fie ţinut 40 de zile, pentru că unii ţineau şase zile, alţii, peste 40 de zile, unii mai aspru, alţii mai puţin aspru". Rătăcitori în cerc, sperând la zborul vertical Păşim, aşadar, în Postul Naşterii Domnului cu simplitate, bucurie şi linişte, ca într-o cămară a binecuvântării, a cărei uşă, de data aceasta, ne-a fost deschisă de un preot ieromonah din "pustia" pustiului Capitalei: Schitul Darvari. Locul unde, din neînţelese sau imposibile vreri, nu prea ajungem. Aici, ca de altfel în toate bisericile şi mănăstirile din ţară, găsim, mai ales la vreme de mare încercare, loc de reculegere şi alin. Şi dacă ne hotărâm într-o zi să ne rupem, fie şi numai pentru câteva clipe din nesfârşita noastră cotidiană alergare în cerc, ridicându-ne sufletul pe verticala mântuirii, să poposim şi în această pustie din centrul oraşului nostru, convinşi că vom putea spera, din clipa aceea, la zbor. Reţetă de post din laboratorul mănăstirilor noastre Bucătăriile mănăstirilor noastre sunt adevărate laboratoare culinare. Iată o mâncare pe care o putem savura în familie, în acest post, recomandată cu modestie de către părintele Ioan Meiu: chiftelele din fasole. "Fierbem 500 g de fasole boabe, la care adăugăm un morcov, un păstârnac, curăţaţi şi daţi pe răzătoare, o ceapă tocată mărunt, sare şi câteva foi de dafin. După ce se fierbe fasolea, se scurge, iar boabele se pasează sau se dau prin maşina de tocat. Pasta obţinută se amestecă cu un miez de pâine înmuiat în apă şi stors, la care se adaugă 100 g de orez fiert, 3-4 căţei de usturoi pisat, puţin cimbru, mărar şi pătrunjel şi se potriveşte de sare şi piper. Compoziţia se frământă foarte bine. Se fac chifteluţele, care se dau prin făină de grâu, şi apoi se prăjesc pe ambele părţi în ulei încins".