Logică şi libertate

Poate le este familiar cititorilor „Ziarului Lumina“ faptul că există o controversă privind păstrarea în programa de liceu a disciplinei numite logică. Dacă nu, atunci, pe scurt, este vorba despre o iniţiativă a Ministerului Învăţământului de a reduce programa şcolară la liceu, iar printre orele obligatorii „sacrificate“ a fost trecută şi logica. Au fost proteste din partea elevilor şi profesorilor şi se pare că ministerul va reveni asupra deciziei.

Dincolo de raţiunile economico-bugetare ale acestei iniţiative, pe care le înţeleg dintr-un anumit punct de vedere, există şi alte raţiuni mai profunde cu care nu pot fi de acord. Pentru că există o misiune a şcolii în civilizaţia europeană, care se centrează pe abilitatea absolvenţilor ei de a înţelege lumea în care trăiesc. Raţiunea pentru care facem şcoală este aceea de a putea să discernem între ceea ce este bine şi rău, folositor şi nefolositor, adevăr şi minciună. Logica este acea disciplină care se ocupă cu adevărul şi falsul argumentelor de orice fel. Ca atare, este coloana vertebrală a oricărei discipline, fie umanistă, fie a ştiinţelor naturii. Este la fel de esenţial să produci un argument corect în teologie, ca şi în inginerie, dar mai ales este vital să poţi discerne între un argument corect şi unul incorect în toate circumstanţele existenţei noastre, nu numai în cele legate de studiile academice sau de ştiinţă. Logica, sau mai bine zis arta de a construi un argument corect, are marele avantaj că ne poate păzi de manipularea care devine din ce în ce mai răspândită, manipulare care se bazează tocmai pe scăderea abilităţii generale de recunoaştere a unui argument corect. Istoric vorbind, logica porneşte tocmai de la necesitatea de a contracara retorica sofiştilor care prin cuvinte meşteşugite reuşeau să manipuleze auditoriul, îndepărtându-l de adevăr. Lumea în care trăim acum este o lume în care mass-media domină toate aspectele vieţii noastre şi ea a devenit instrumentul prin care noii sofişti ne induc tot felul de mesaje bazate pe argumente incorecte, dar aparent atrăgătoare, prin care ne limitează în ultimă instanţă libertatea. Publicitatea şi propaganda politică sunt poate cele mai clare domenii în care argumentele incorecte sunt produse pe bandă rulantă pentru a determina publicul să cumpere ceva ce poate nu are nevoie sau să accepte o măsură politică poate în detrimentul său. Dar spaţiul de manevră al argumentelor incorecte, al persuasiunii interesate şi manipulatoare nu se limitează doar aici, arta, ştiinţa, teologia sunt şi ele supuse aceluiaşi asalt necontenit de argumente incorecte, dar aparent seducătoare, prin care oamenii ajung să îşi schimbe gusturile, convingerile şi de ce nu credinţa. Nu ar ajunge spaţiul tuturor ziarelor din România pentru a da exemple de manipulări prin argumente incorecte, de la mesajele publicitare în care maşinile sunt asociate cu femeile şi detergenţii cu copiii, până la declaraţiile OMS în care existenţa unui nou virus de gripă cu mai multe focare independente de răspândire este echivalată cu un dezastru mondial, doar pentru că s-a schimbat definiţia dezastrului. Din acest punct de vedere există o legătură strânsă între logică şi libertate. Pentru că fără a putea discerne între un argument fals şi unul adevărat poţi ajunge să faci ceea ce de fapt nu vrei, crezând că faci binele, şi de fapt ajungi să faci nu binele pe care îl vroiai, ci răul pe care nu îl voiai. Discernământul dintre adevăr şi fals este esenţial pentru a putea fi liber. În Evanghelia după Ioan, Iisus spune ucenicilor „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“, sigur logica aceasta „şcolărească“ nu e niciodată suficientă pentru a ajunge la Adevăr, dar este întotdeauna necesară pentru a distinge „adevărurile“ care îi stau în cale.