Logos şi poezie

Oda 26

Adus-am cântare Domnului, Căci eu sunt al Lui. Şi voi grăi cântarea Lui cea sfântă, căci inima mea este cu Dânsul. Căci harfa Lui este în mâinile mele, şi odele odihnei Sale nu vor fi în tăcere. Striga-voi către El cu toată inima mea; Lăuda-L-voi şi-L voi înălţa pe El cu toate mădularele mele. Căci de la răsărit şi chiar până la apus este lauda Lui. Şi de la miazăzi şi până la miazănoapte este mărturisirea Lui. Şi de la poalele munţilor până la culmile lor cele mai înalte este desăvârşirea Lui. Cine poate scrie psalmii Domnului sau cine-i poate citi? Sau cine-şi povăţuieşte sufletul său la viaţă ca să fie mântuit? Sau cine se poate odihni în Cel Preaînalt, aşa încât El să poată grăi prin gura lui? Cine poate tălmăci minunile Domnului? Căci cel ce tălmăceşte va pieri, iar cele de tălmăcit rămân. Căci este de ajuns să cunoşti şi să primeşti odihna; căci în odihnă cântăreţii stau drepţi. Ca un râu care are un izvor îmbelşugat şi curge în ajutorul celor ce-L caută pe El. Aliluia. (Din volumul Odele lui Solomon. Rugăciuni creştine din sec. I-II A.D., Editura Anastasia, 2003)