Logos şi poezie
Ştiu, fără ca să pricep
de Vasile Voiculescu Ştiu, fără ca s-o pricep, Treimea Şi pe Ea viaţa îmi aşez, Cum îmi cred, cu toată adâncimea, Inima, pe care nu mi-o văz: Tainica, neistovita ei lucrare Într-o rană mi s-a-mpărtăşit: Rodnicul de viaţă fără încetare Sânge, în trei feţe, dar nedespărţit...