Lumea hindusă şi budistă între toleranţă şi fanatism

Sri Lanka este o ţară predominant budistă, având însă şi o minoritate hindusă considerabilă. Atunci când un european, de pildă, o vizitează are parte de tot felul de experienţe paradoxale din punct de vedere religios. Cum ar fi în cazul pelerinajului spre muntele sfânt Sri Pada, un masiv cu o înălţime de peste 2.000 de metri, aflat într-o regiune tropicală cu o vegetaţie luxuriantă. Etimologic, Sri Pada înseamnă "urma sfântă a piciorului", referindu-se la o adâncitură în stâncă, care ar fi fost lăsată chipurile pe vârful muntelui de un picior al lui Buddha. În fiecare an, sufocaţi de căldura insuportabilă şi de sudoare, mai bine de 30.000 de pelerini urcă încet spre vârful muntelui, pentru ca la răsăritul soarelui de la sanctuarul consacrat lui Buddha să poată savura priveliştea adâncului. Este şi motivul pentru care cei mai mulţi pelerini aşteaptă acest moment ca pe cel mai sublim şi sfânt din viaţa lor. Dar nu toţi pelerinii sunt budişti. Inclusiv hinduşii se strâng în jurul scobiturii, având credinţa că este urma piciorului zeului Shiva. Adepţii ambelor comunităţi religioase se roagă împreună, unul lângă altul, în pofida semnificaţiei cu totul diferite pe care o conferă originii sanctuarului. Mai mult decât atât: musulmanii la rândul lor consideră că e vorba de urma piciorului de Adam, primul om creat de Dumnezeu. Aici a plâns Adam în urma izgonirii lui de către Dumnezeu din Rai. Cel puţin aşa cred musulmanii din Sri Lanka şi India. Tocmai de aceea, ei numesc destinaţia pelerinajului "muntele lui Adam", un nume sub care înţelegem de cele mai multe ori muntele Sri Pada. Pe de altă parte, inclusiv creştinii autohtoni se numără printre pelerini, întrucât tradiţia lor susţine faptul că, în drumul său spre India, unde avea să propovăduiască creştinismul, Sfântul Apostol Toma s-ar fi oprit aici să se roage.

Prin urmare, pe vârful muntelui Sri Pada se configurează un sanctuar având o semnificaţie aproape universală, un punct de sfinţenie pentru mulţi credincioşi ai religiilor lumii. Într-un anume fel, avem aici un loc similar Ierusalimului, care pentru creştini, iudei şi musulmani reprezintă oraşul sfânt. Şi totuşi, între cele două există deosebiri evidente: pe muntele Sri Pada nu se află locuri de cult separate, acolo nu se declanşează conflicte între diferitele comunităţi religioase. Există multe voci care afirmă că Sri Pada reprezintă cel mai bun exemplu pentru ceea ce vrea să însemne toleranţa în plan religios. Mulţi consideră că "Orientul" şi "înţelepciunea orientală" au fost ignorate prea multă vreme de reprezentanţii civilizaţiei occidentale din aroganţă, deşi ar avea de învăţat de la acestea. Ar trebui, spun ei, să învăţăm, asemenea hinduşilor şi budiştilor, să "transcendem" contrariile privind concepţia despre lume şi să încercăm să identificăm în diferitele religii mai degrabă ceea ce au ele în comun decât ceea ce le deosebeşte. Şi totuşi, apare o întrebare: Nu cumva sunt exagerate şi unilaterale asemenea aprecieri? Mai ales dacă ţinem seama de unele titluri apărute în presa internaţională a ultimelor decenii ale secolului trecut. India şi-a căpătat o reputaţie proastă tocmai prin faptul că hinduşii şi musulmanii s-au măcelărit pur şi simplu reciproc; conflictul vechi de secole a condus în 1947 chiar la scindarea subcontinentului în două state diferite. Tot în India există un permanent conflict virulent, soldat cu morţi, între hinduşi şi sikhişti. Şi tot aici apar tot mai evident semnale că partidele "hinduse" cu o ideologie intolerantă câştigă tot mai mulţi adepţi. Conflicte similare apar şi în cazul budiştilor, cum ar fi în Sri Lanka. În aceeaşi ţară în care, aşa cum am amintit, hinduşii şi budiştii participă anual laolaltă la pelerinajul spre muntele sfânt Sri Pada, cele două comunităţi religioase sunt angrenate într-un război civil feroce. Autorităţile din Birmania şi Bhutan interzic misiunea creştină şi pedepsesc trecerea la creştinism cu închisoarea. La fel stau lucrurile în Nepalul hinduist. Mult-invocata toleranţă religioasă în spaţiul hindus şi budist pare, tocmai de aceea, să nu fie regula în viaţa cotidiană. Asemenea realităţi ne oferă prilejul să ne punem întrebarea firească dacă nu cumva există şi în scrierile sacre al "Orientului" structuri care favorizează fanatismul faţă de cei care gândesc şi cred altfel. Oricum, este dificil de evaluat cu precizie care este limita dintre toleranţă şi intoleranţă în hinduism şi budism, folosindu-ne de propriile criterii şi standarde. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât abia de prin anii â60 ai secolului al XX-lea, după ce Occidentul a început să devină sceptic cu privire la valorile proprii, oferta "Orientului", "înţelepciunea orientală" au început să devină un pol de atracţie mai ales pentru unii tineri din Europa şi America. Şi de atunci a crescut şi interesul privind întrebarea dacă hinduismul şi budismul au reuşit să dezvolte concepte mai bune legate de dialogul şi conlucrarea cu cei aparţinători altor credinţe. " În aceeaşi ţară în care hinduşii şi budiştii participă anual laolaltă la pelerinajul spre muntele sfânt Sri Pada, cele două comunităţi religioase sunt angrenate într-un război civil feroce."