Mai, 1975: Pelerinajul patriarhului Justinian în Ţara Sfântă

Era pentru prima dată când un patriarh al României vizita Locurile Sfinte. Întâistătătorul român era însoţit de mitropoliţii Iustin al Moldovei şi Teoctist al Olteniei, episcopul Vasile al Oradiei, episcopii-vicari Antonie Ploieşteanul şi Lucian Făgărăşanul şi alţi clerici, cărora li s-a alăturat arhimandritul Vasile Costin, superiorul bisericii româneşti de la Ierusalim. Timp de zece zile, delegaţia românească a sfinţit biserica românească din oraşul sfânt şi a vizitat locurile biblice, Patriarhia Ierusalimului, mănăstirile Sf. Sava, Sf. Teodosie şi Sf. Ilie, pe custodele catolic al Ţării Sfinte, pe patriarhii latin şi armean, memorialul Yad Vashem, Zidul Plângerii, Parlamentul israelian, moscheile Omar şi El-Acsa, Qumran şi fortăreaţa Masseda. Vizitarea acestor obiective, multe necreştine, în fapt sugera purtarea unei diplomaţii cu toţi factorii confesionali şi politici din Israel, într-o perioadă în care abia se stabilea un statu quo după războiul de la Yom-Kipur, din octombrie 1973. Practic, patriarhul Justinian era purtătorul mesajului pacifist şi de ridicare a prestigiului Bisericii Ortodoxe Române în Orientul Apropiat, în contextul unei diplomaţii de echilibru promovată de regimul Nicolae Ceauşescu.