Maica Domnului, icoana ascultării şi smereniei
În Biserica Ortodoxă azi este Odovania praznicului Adormirii Maicii Domnului, adică ziua în care se încheie această mare sărbătoare a creştinătăţii. Despre odovanie, părintele profesor dr. Ene Branişte spune că ultima zi „a după-serbării se numeşte, cu un termen slavon, odovania, adică sfârşitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii”.
Făcând astăzi odovania celei mai mari sărbători închinate Maicii Domnului din cursul anului bisericesc, este un bun prilej să vorbim despre Sfânta Fecioară Maria. Ea este „preaslăvită minune, izvorul Vieţii”, „Maica Împăratului”, după cum consemnează imnografia zilei; cea pe care o fericesc toate neamurile ca Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară.
Înaltpreasfinţitul Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos, scrie că „una dintre trăsăturile caracteristice al Preasfintei noastre Născătoare de Dumnezeu este maternitatea ei. Ea este Maica lui Hristos, pentru că din ea Hristos Şi-a asumat firea omenească şi în felul acesta o cunoaştem şi noi ca Maică a lui Dumnezeu”.
Noi mărturisim că ea a născut pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în chip minunat, fiind Fecioară înainte de naştere, în timpul naşterii şi rămânând Fecioară şi după naştere. Iar în Crez spunem că Hristos Domnul „S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut Om.”
Arhimandritul Zaharia Zaharou de la Essex ne spune: „Preasfânta Fecioara a avut o iubire nețărmurită față de Dumnezeu și o neasemuită smerenie. Mai mult, ea s-a predat întru totul voii dumnezeiești, chiar dacă aceasta presupunea o viață răstignită, o necontenită deșertare de sine și mucenicie lăuntrică. De-a lungul întregii sale vieți, ea L-a slujit pe Domnul Iisus Hristos, Fiul și Dumnezeul ei, fără a căuta la ale sale și fără să fie văzută de oameni”.
Din ascultarea şi smerenia Maicii Domnului învaţă toţi creştinii care o cinstesc, mulţumindu-i pentru tot ajutorul primit prin rugăciunile ei către Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos: „Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi”.