Managementul anxietăţii

După evenimentele din ultimele săptămâni, (fie social-politice, fie catastrofe naturale), presiunea psihică asupra unei majorităţi semnificative a populaţiei a generat o reacţie umană firească de anxietate. Anxietatea nu este "o toană" a omului modern, ci o tulburare care poate apărea ca urmare a unor traume mentale (deces, divorţ etc.), socio-profesionale (concedieri, situaţie pecuniară jenantă) sau evenimente neaşteptate (inundaţii, cutremure, terorism, pericol de accidente). Pe de altă parte există şi o anxietate care apare fără o justificare reală, cum ar fi teama de întuneric, de zbor cu avionul, de spaţii închise, de doctor.

Se consideră că atunci când este de intensitate redusă, anxietatea are şi o latură benefică, deoarece ne stimulează creativitatea şi tendinţa de a ne proteja de posibile ameninţări. Când, însă, potenţialul anxiogen creşte, barierele de echilibru cedează şi se instalează simptome caracteristice. Aceşti indivizi sunt adesea speriaţi, palizi, cu dinţii strânşi, se plâng de dureri variate, de greţuri şi de tulburări de termoreglare. Anxietatea este una dintre cele mai răspândite tulburări ale afectivităţii, estimându-se că un sfert din populaţia lumii suferă de acest sindrom. Din păcate, cea mai mare parte a acestor oameni nu sunt diagnosticaţi, numai un procent foarte mic dintre ei ajungând la medic. Cercetările au arătat că în situaţii anxiogene se produce o cascadă de evenimente fiziologice pe linia scoarţă cerebrală-hipotalamus-tiroidă-glande suprarenale. Aceste organe comunică între ele prin unele molecule-mesager, numite neuromediatori. Astfel, de la nivelul glandei cortico-suprarenală se va elibera cortizolul numit şi "hormon de stres" cu rolul de a contracara pe termen scurt fenomenul anxios. Concomitent, sistemul nervos va descărca şi un alt mediator de stres, adrenalina, care, printre alte acţiuni determină şi panica. În această situaţie creierul prezintă blocaje, inima bate mai repede, respiraţia se accelerează, creşte tensiunea arterială şi apare senzaţia de "transpiraţie rece". Se cunosc mai multe forme de anxietate, dintre care amintim: - anxietatea generalizată, care se constată atunci când manifestările sunt zilnice, timp de şase luni consecutive, caz în care individul manifestă preocupări ieşite din comun faţă de familie, sănătate, bani sau chiar faţă de lucruri banale. Aceşti suferinzi se plâng de oboseală, lipsă de concentrare, insomnie şi nervozitate; - fobia socială care se caracterizează printr-o teama faţă de evaluarea negativă din partea semenilor. Acest gen de oameni sunt obedienţi la serviciu, evită petrecerile, restaurantele, toaletele publice. Puşi în situaţia de a se confrunta cu astfel de situaţii, indivizii manifestă panică, groază sau chiar oroare, ajungând la disperare extremă. Între crize, adulţii care suferă de fobii specifice sunt conştienţi de faptul că tulburarea lor este exagerată şi lipsită de sens; - manifestări obsesiv-compulsive. Aceşti suferinzi trăiesc cu bănuieli nemotivate (de ex. că sunt înşelaţi de partener) sau de impulsuri involuntare cum ar fi spălatul excesiv al mâinilor, schimbarea săptămânală a periuţei de dinţi, verificarea repetitivă a anumitor lucruri; - tulburarea de stres postraumatic; - tulburările anxioase din bolile cronice dureroase (de ex. cancer), sau din unele psihoze (schizofrenie, tulburări bipolare). Managementul anxietăţii se realizează prin psihoterapie şi anxiolitice, care au ca scop redresarea sistemului nervos central. Prin psihoterapie se încearcă spargerea cercului vicios care a creat fobia respectivă, astfel încât pacientul să se poată destinde mental. Rezultatele se observă după câteva luni de terapie. De obicei, se adaugă şi medicaţia anxiolitică, capabilă să îndepărteze teama şi agresivitatea. Unul dintre preparatele care dă rezultate bune este escitalopramul, care trebuie, însă, prescris şi dozat numai de psihiatru. Se recomandă, de asemenea, evitarea consumului exagerat de alcool şi băuturi energizante, precum şi multă mişcare în aer liber.