Mănăstirea Cantacuzinilor de la Sinaia

După un pelerinaj la locurile sfinte, inclusiv muntele Sinai, marele boier Mihail Cantacuzino a început ridicarea în stil brâncovenesc a unei mănăstiri într-o zonă muntoasă, izolată de pe Valea Prahovei.

Aceasta a primit hramul "Adormirii Maicii Domnului", fiind pictată în frescă de Pârvu Mutu şi terminată în 1695. Aşezământul a primit 12 călugări aleşi, după numărul ucenicilor aleşi de Mântuitorul, dar şi însemnate danii şi privilegii domneşti. Ulterior, între 1842 şi 1846, lângă vechea biserică şi din veniturile mănăstirii, a fost ridicată o biserică mai mare. Aceasta a fost renovată între 1897 şi 1903, cu contribuţia principesei Maria, viitoarea regină, fiind prima mănăstire electrificată din România. După 1870, anul în care principele Carol a hotărât ridicarea palatului Peleş, proprietăţile funciare ale mănăstirii au fost vândute celor din protipendada bucureşteană care şi-au construit vile de odihnă. Aşa se face că biserica mare a mănăstirii a devenit una de protocol, fiind utilizată la botezurile princiare, tunderile în monahism ale viitorilor episcopi şi Te-Deum-urile care se ţineau la diferite solemnităţi.