Mănăstirea Cetăţuia, la mijlocul secolului trecut

Este una dintre trainicele mănăstiri ce domină capitala Moldovei şi care stau mărturie a unui trecut istoric şi religios glorios. Situată pe dealul din apropierea cartierului ieşean Niculina, Cetăţuia a fost ridicată între 1668 şi 1670 de domnitorul Gheorghe Duca, cu hramul "Sf. Apostoli Petru şi Pavel", având o biserică în formă de cruce, cu două turle masive, un turn clopotniţă la intrare, chilii şi casă domnească ce odinioară adăpostea o tiparniţă grecească adusă de la Veneţia. La sfinţirea săvârşită în 1672 de Dosithei, patriarhul Ierusalimului, Cetăţuia a fost închinată Bisericii Sf. Mormânt. La 1717, mănăstirea a fost asediată de trupele austriece aflate în urmărirea domnitorului Mihai Racoviţă, care se retrăsese aici. La începutul sec. al XIX-lea, mănăstirea a căzut în ruină, pentru ca în 1863 să fie scoasă de sub închinarea străină şi proprietăţile funciare confiscate de stat. Astfel a ajuns biserică parohială, fiind neîngrijită, lăsată chiar în părăsire. La iniţiativa lui Nicolae Iorga, mănăstirea a fost restaurată parţial şi reînfiinţată, în 1911, de mitropolitul Pimen Georgescu.

În 1930, biserica a fost refăcută, după cum se poate vedea în ilustrata din 1946, turlele acesteia fiind însă modificate la restaurarea din 1964-1971.