Mănăstirea Frumoasa din Iaşi la 1900

A fost întemeiată între anii 1583-1586 de Meletie Balica, portarul Sucevei şi hatman al Moldovei în apropierea Iaşilor şi a râului Bahlui, cu hramul "Sf. Voievozi", fiind apoi închinată Mănăstirii "Schimbarea la faţă" de la Muntele Sinai.

Domnitorul fanariot Grigore al II-lea Ghica a fost reîntemeietorul acestui aşezământ, atât în scop spiritual, cât şi ca reşedinţă de vară. A fost reconstruită biserica, un ansamblu de palate după moda orientală "de la Ţarigrad", curţi spaţioase, un heleşteu mare în apropiere, precum şi grădini cu fântâni arteziene, în stilul Renaşterii, mănăstirea primind acum numele de "Frumoasa". Ca urmare a pagubelor produse de războaiele ruso-turce, între 1836-1839, mănăstirea a fost rectitorită de egumenul Ioasaf Voinescu, care i-a adăugat hramul "Adormirii Maicii Domnului". Biserica a fost construită în stil ucrainean, cu patru turnuri false, cu faţade ornate în stil clasic, cu panouri şi pilaştri angajaţi, intrarea fiind străjuită de patru coloane dorice. Pictura a fost executată pe cheltuiala domnitorului Mihai Sturdza, cel care ridicase un palat şi un mausoleu pentru membrii familiei sale. După secularizarea averilor mănăstireşti, mănăstirea şi-a pierdut strălucirea de altă dată, cât şi întreaga avere pe care o deţinuse. Aşezământul a fost transformat în cazarmă pentru diferite regimente de cavalerie, închisoare militară a Corpului IV Armată, apoi în spital militar. În 1881, biserica mănăstirii a fost reparată, deoarece funcţiona ca lăcaş parohial cu 362 de familii, 1.085 de suflete şi o filie la Nicolina.