Mănăstirea Mera din ţinutul Vrancei la 1900

Pe drumul ce duce de la Odobeşti spre Andreiaşu, la 25 de km de Focşani, pe un platou situat pe malul stâng al Milcovului, practic la limita sudică a provinciei istorice Moldova, pelerinul se poate închina la Mănăstirea Mera, ctitorie a familiei domnitoare a Cantemireştilor. Iniţial, aşezământul a aparţinut şi a fost în preajma curţii boierului Moţoc, care la 1686 a închinat-o domnitorului Constantin Cantemir. Fiul său cel mai mare, Antioh, a refăcut aşezământul, construindu-i o frumoasă şi impunătoare biserică, în formă de cruce, în stil moldovenesc, cu hramul "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena". Noua mănăstire avea un rol de ctitorie şi necropolă a familiei Cantemir, dar mai ales unul militar, prin fortificaţiile construite în zidurile împrejmuitoare şi turnul-clopotniţă de la intrare. De altfel, în jurul anului 1717, mănăstirea practic a fost distrusă prin incendiul devastator care a afectat chiliile, turnul de intrare şi biserica, din cauza războaielor care s-au desfăşurat în zonă. Aşezământul a fost refăcut de stareţul Mitrofan, cu acelaşi rol militar, renovând biserica cu o arhitectură uşor modificată şi reconstruind chiliile. Alte construcţii s-au ridicat după 1800, însă fără o utilitate bine definită. După 1864, mănăstirea a fost afectată de secularizare, ajungând biserică de mir a localităţii Mera. La 1893, lăcaşul a fost "reparat", în acea vreme parohia având 227 de familii, respectiv 807 suflete.