Mănăstirea Prislop, pilon al Ortodoxiei în Transilvania

Tradiţia îl arată ca începător al aşezământului din apropierea cetăţii Hunedoarei pe Cuviosul Nicodim de la Tismana, de la care există o Evanghelie scrisă de el pe la 1405. Probabil va fi fost o sihăstrie aşezată pe moşiile unor boieri români, ortodocşi, care au ajutat la ridicarea aşezământului în contextul catolicizării tot mai aprige pornite în cruciada târzie care îşi făcea drum spre Constantinopol. Aflată în ruină, după 1520 este ridicată "din temelie" de Doamna Zamfira, fosta soţie a lui Moise Vodă, care o înzestrează cu moşii şi odoare. La Prislop se dezvoltă o şcoală de pregătire a slujitorilor ortodocşi, mai apoi, de aici sunt chemaţi egumenii Ioan, la 1585, apoi Teofil, la 1615, pentru a fi aleşi ca episcopi la Belgrad, respectiv Vad. De asemenea, în secolul al XVI-lea a fost reşedinţa a patru episcopi ortodocşi transilvăneni. După 1700, Mănăstirea Prislop rezistă la primele încercări de trecere la uniţi, până spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, când a fost ocupată de noua biserică greco-catolică. Abia după 1948, aşezământul redevine ortodox, aici fiind numit duhovnicul Arsenie Boca, care a întemeiat o obşte de maici şi a contribuit decisiv la întoarcerea credincioşilor din Ţara Haţegului la Biserica-mamă.