Mănăstirea Războieni la 1900

Era 26 iulie 1476 când armatele Islamului conduse de sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, se întâlneau cu oştile creştine ale Moldovei în frunte cu piosul voievod Ştefan cel Mare pe drumul ce ducea de la Roman spre cetatea de scaun de la Suceava, în dreptul pârâului Valea Albă. Confruntarea a fost sângeroasă, oştile creştine având pierderi grele, mai ales că Moldova fusese atacată de hoardele tătare. Deşi nu câştigase bătălia, voievodul creştin a considerat că acest moment trebuie să rămână în memoria colectivă a moldovenilor. Douăzeci de ani mai târziu, pe osuarul oştenilor căzuţi, domnitorul a ridicat o biserică, care la 8 noiembrie 1496 era sfinţită cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil". După 1734, aceasta a funcţionat ca mănăstire, iar în 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a transformat-o în chinovie de maici. După această dată au fost ridicate chilii, turnul clopotniţă şi stăreţia. În sec. al XIX-lea, biserica a fost reparată, prin adăugarea a două turle, fără legătură cu bolţile iniţiale, un pridvor, iar faţadele au fost tencuite. La începutul sec. al XX-lea, mănăstirea era condusă de arhimandrita Suzana Ştefănescu, sora episcopului Melchisedec al Romanului, şi depindea de Epitropia "Sf. Spiridon" din Iaşi.