Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 29 Ianuarie 2012

Avea nume de basileu şi făcea politică ca un basileu. Avea credinţă în Biserica în care fusese botezat şi o susţinea precum un basileu, deşi nu era de os domnesc. Acesta era Vasile Lupu, cel care a ocupat tronul marelui Ştefan la mijlocul sec. al XVII-lea. La cinci după urcarea pe tron, a sfinţit o frumoasă şi semeaţă biserică pe Uliţa domnească din Iaşi (azi b-dul Ştefan cel Mare), din apropierea Curţii şi în preajma Bisericii "Sfântul Nicolae Domnesc", a Mănăstirii Golia şi a Bisericii "Sf. Sava". Ca orice creştin, se gândea la momentul trecerii la cele veşnice. Deşi o hărăzise ca necropolă domnească, nu a închinat-o Adormirii Maicii Domnului sau Sfântului Nicolae, aşa cum se obişnuia. Voievodul i-a dat ca hram pe cel al sfinţilor apărători şi învăţători ai dreptei credinţe: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Era o nouă dovadă a veleităţilor sale bizantine, dar mai ales a deschiderii sale culturale de factură ecumenică ortodoxă. Era un hram neobişnuit pentru spaţiul românesc, care trăda influenţa tot mai mare a învăţaţilor greci veniţi în spaţiul românesc, prin iniţierea de tipărituri, înfiinţarea de şcoli, de luptă pentru păstrarea dreptei credinţe în faţa ofensivei tot mai insistente a prozelitismului latin. Iar o asemenea tendinţă era înţeleasă şi cultivată de către un domnitor precum Vasile Lupu, cel care, prin ctitoria sa, dar şi prin binefacerile pentru întreaga lume ortodoxă: Constantinopol, Ierusalim, Muntele Athos, Kiev, apoi în comunităţile ortodoxe din Polonia şi în alte părţi ale lumii creştine, făcuse din Moldova creuzetul unităţii ortodoxe. Iar toate acestea erau recunoscute de mai-marii Ortodoxiei, care pe la 1641 dăruiau moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, aşezate de domnitor cu mult fast în cununa ctitoriilor sale: Mănăstirea "Sf. Trei Ierarhi" din Iaşi.