Medicamentele neuropsihiatrice, în dificultate

Conform informaţiilor oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), bolile neurologice şi psihice reprezintă 13% din totalul afecţiunilor de care suferă oamenii. Acest procent înseamnă ani de viaţă pierduţi, atât din cauza mortalităţii premature, cât şi a existenţei sub standardele unei vieţi acceptabile.

Schizofrenia, depresia, adicţia la droguri, Alzheimer-ul şi Parkinson-ul sunt afecţiuni care nu au încă o medicaţie satisfăcătoare. Din păcate, companiile farmaceutice se simt din ce în ce mai descurajate în proiectarea şi realizarea unor medicamente eficiente pentru aceste afecţiuni. Aceasta deoarece există riscul cheltuirii a zeci sau sute de milioane de dolari pentru cercetarea unor substanţe care nu reuşesc să mai ajungă în faza finală de producţie din diverse cauze. Din cauza aceasta, multe companii farmaceutice mari au tendinţa să se retragă din activitatea de cercetare-dezvoltare a medicamentelor de acest tip. O altă problemă legată de aceste medicamente neuropsihiatrice este durata lungă de cercetare, de la stadiul de moleculă până la patul bolnavului. Iată câteva informaţii edificatoare: - înainte de a fi experimentate pe om, moleculele potenţial medicamentoase sunt testate pe culturi de celule şi pe animale (toxicitate, eficacitate, tendinţă la malformaţii sau cancer) timp de 6-10 ani; - dacă testele preclinice permit trecerea studiilor la om, vor mai fi necesare aproximativ opt ani (cu doi ani mai mult decât pentru alte afecţiuni); - dacă au fost trecute cu succes şi cercetările complexe efectuate pe oameni, mai este nevoie de aproximativ doi ani (comparativ cu un an pentru alte tipuri de medicamente) pentru a se obţine aprobările de fabricaţie şi comercializare. Deci, în total, este nevoie de aproximativ 18 ani pentru ca un medicament din sfera neuropsihiatrică să ajungă la patul bolnavului. Sunt puţine substanţele care pot supravieţui acestui spinos drum. Statisticile arată că numai 8% dintre substanţele care ajung la nivelul testărilor la om au şansă să ajungă pe piaţă (faţă de 15% pentru celelalte tipuri de medicamente). În concluzie, costul obţinerii unui medicament pentru o boală neuropsihiatrică este dintre cele mai mari. De ce acest lucru? Dacă, de exemplu, este vorba de un antibiotic nou, atunci răspunsul este relativ clar - fie omoară microbul, fie nu -, iar tratamentul durează câteva zile, pe când la un medicament pentru schizofrenie sau Alzheimer rezultatele se văd după lungi perioade de tratament, deoarece în evoluţia acestor boli există şi perioade de revenire spontană. De aceea, aprecierea eficacităţii tratamentului este foarte dificilă. O altă dificultate apare din faptul că studiul creierului este o provocare remarcabilă. În timp ce cercetătorii pot face cu relativă uşurinţă biopsii din ficat, plămâni, sâni sau prostată, nu se poate realiza în condiţii obişnuite o biopsie din creierul uman. Cu toate acestea, un grup de cercetători din California a imaginat şi realizat, cu succes, o altă metodă de a studia schizofrenia. Ei au recoltat celule din pielea pacienţilor cu schizofrenie, le-au transformat în laborator în celule primitive (celule stem) şi apoi pe acestea din urmă le-au retransformat în neuroni. La acelaşi rezultat au ajuns şi cercetătorii de la Universitatea Stanford - SUA, care au convertit direct celulele pielii în neuroni. Cea mai importantă descoperire realizată de aceste echipe, până acum, este că neuronii de la schizofrenici comunică mult mai puţin între ei decât neuronii oamenilor sănătoşi. De asemenea, s-a descoperit că în cadrul acestei boli sunt afectate aproximativ 600 de gene, de patru ori mai mult decât se ştia anterior. Aceste cercetări deschid căi noi pentru obţinerea unor medicamente mai eficiente. Dar, iată, se pune din nou problema costurilor. Pentru a depăşi această problemă, aflăm din revista "Scientific American" din august 2011 că în SUA s-a realizat Coaliţia Împotriva Bolilor Grave, în care s-au coagulat agenţii guvernamentale, producători de medicamente şi asociaţii ale pacienţilor, care vor crea o bază de date pentru a identifica cele mai eficiente studii privind noi tratamente pentru bolile menţionate. Acest organism va finanţa cercetările universitare cele mai promiţătoare, cercetări care, ulterior, vor fi preluate de industria de medicamente. Deoarece numai în aceste condiţii se vor putea dezvolta noi medicamente eficiente, nouă nu ne rămâne decât să privim viitorul cu speranţă.